Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

duminică, 30 decembrie 2012

Rezultatele concursului de iarna


In primul rand, imi cer scuze pentru ca a durat atat de mult pana la anuntarea rezultatelor, dar calculatorul meu e defect, asa ca n-am putut intra pe net. Va multumesc tuturor celor care ati participat la concurs, mi-a placut sa va citesc comentariile si sa stau de vorba cu voi si nu pot decat sa sper ca veti urmari blogul in continuare.

Castigatorul acestui concurs este Paun Catalina Cezarina, care a castigat un voucher de 40 de lei oferit de libris.ro Felicitari si o sa te rog sa-mi trimiti un e-mail la adresa povesti_intunecate@yahoo.com in care sa-mi lasi numele complet, adresa si un numar de telefon.

Inca o data, felicitari tuturor, mai ales castigatoarei! Multumim de asemenea sponsorului acestui concurs, libris.ro, o librarie online unde gasiti sute de carti la preturi exceptionale si unde va puteti comanda chiar si carti in engleza, ca sa va bucurati de povesti in limba in care au fost scrise.

Sarbatori fericite!

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Postari de iarna #2 - Familia

As putea scrie kilometri intregi despre familie si cat de mult inseamna ea pentru mine. Din fericire, cerinta imi cere sa ma reastrang la iarna si la sarbatorile din aceasta perioada, altfel nu cred ca as sti de unde sa incep...si cu atat mai putin cand sa ma opresc.

Nu-mi pot imagina un Craciun departe de familie. Inteleg preferinta unora de a-si petrece sarbatorile alturi de prieteni sau colegi, dar pur si simplu nu ma pot vedea langa bradul altuia. Tin la prietenii mei si vrea sa impart cu ei unele momente unice, dar nu si pe acestea. Pentru mine, Craciunul=familie punct.

Explicatia e simpla: pentru mine Craciunul inseamna caldura caminului versus frigul de afara. Si nu cred ca exista caldura mai mare decat in sanul unei familii, nu cred ca exista un loc unde sa te poti incarca cu mai multa energie interioara decat acasa. Sunt perfect constienta de faptul ca am avut enorm de mult noroc sa am o familie fercita si unita care sa poata, ca intreg, oferi tuturor "combustibilul" necesar pentru a genera caldura interioara despre care vorbeam. Sunt constienta ca familia mea este ceva incredibil de nepretuit si e ceva pentru care sunt recunoscatoare, iar o parte din aceasta recunostinta mi-o arat petrecand alaturi de ei aceste zile dedicate pana la urma celor dragi, impartasind cu ei recunostinta si caldura mea.

Nu cred ca pot explica mai bine de-atat ceea ce simt alaturi de ai mei, nu cred ca exista cuvinte care sa descrie ceea ce simt cand ii vad cum inca se tin din mana sau danseaza impreuna sau au un mic moment in care se vede cat de mult tin unul la celalat. Pur si simplu nu exista cuvinte pentru asta, la fel cum nu exista cuvinte pentru a descrie placerea simpla a unei dimineti tarzii in care stam impreuna si ne desfacem cadourile, ascultand colinde si band ciocolata calda sau vin fiert...

Va urez si voua de pe-acum sarbatori fericite si sper sa le petreceti alaturi de persoanele care va pot oferi ceea ce imi ofera mie familia mea!

joi, 20 decembrie 2012

Precomanda Doua adevaruri si o minciuna (Jocul minciunii #3)

Pentru a precomanda Doua adevaruri si o minciuna, volumul a treilea din seria Jocul minciunii, scrisa de Sara Shepard, click aici. La precomanda, beneficiati de 25% reducere si de transport gratuit.


Descriere:
"Povestea Emmei şi a lui Sutton a ajuns la runda a treia, cu un nou slalom printre indicii şi piste false. De data aceasta, în rolul de suspect al zilei se află Thayer, fratele fugar al prietenei lor Madeline. Acesta a dispărut înaintea lui Sutton, şi umblă vorba că cei doi erau implicaţi în nişte ltreburi dubioase. Dar acum Thayer a reapărut – viu şi nevătămat! – , iar Emma are o sarcină grea: să-şi dea seama dacă el e doar un iubit care suferă, sau un fost iubit care se pregăteşte să dezvăluie secretul Emmei, punând astfel capăt periculosului ei joc.

Cel de-al treilea capitol din Jocul Minciunii adânceşte misterul, în acelaşi timp dezvăluind ceva mai mult din amintirile lui Sutton, pe măsură ce Emma descoperă alte şi alte indicii. Şi devine clar că deşi Thayer este marele suspect pe lista Emmei, el reprezintă şi marea dragoste a lui Sutton.

Din nou avem de-a face cu o mulţime de drame şi mistere ─ de la ciudata legătură între gemene, inimi frânte şi secrete tulburătoare, până la farse din Jocul Minciunii, vizite la închisoare, rivalitate între surori, întâlniri romantice pe terenul de tenis, petreceri şi probleme de familie.
Pe scurt, suspans şi adrenalină!"

marți, 18 decembrie 2012

Recenzie: Lumina ce se stinge - George RR Martin

Cand am aflat ca Nemira intentioneaza sa publice primul roman al lui George RR Martin, am inceput sa numar zilele pana cand il voi putea cumpara si "devora". Imediat ce am facut rost de el, m-am scufundat in lumea incredibila a lui Martin... si am regretat inca o data ca toate cartile trebuie sa se termine si ca trebuie sa ma intorc la realitate.

Rezumat:
Worlon nu a fost niciodata o lume in adevaratul sens al cuvantului. N-a apartinut niciodata unei stele, urmandu-si drumul prin galaxie fara sa faca parte din niciun sistem planetar. Perioada ei de glorie a fost in apropierea unui sistem de stele numit Coroana Iadului, cand gheata de la suprafata planetei s-a topit si pentru cativa ani, viata a inflorit si oamenii au venit pe Worlon, intr-un Festival continuu... Dar Festivalul s-a incheiat si Worlon se indreapta spre inevitabilul ei amurg, spre moarte si apoi spre parasirea Galaxiei, o calatorie fara intoarcere in imensul vid interstelar.
Personajul principal al romanului, Dirk t'Larien are un destin asemanator cu al planetei: a trait o perioada incredibil de fericita alaturi de Gwen Delano - pe care o poreclise Jenny - marea iubire a vietii sale care insa a ales sa-l paraseasca. In cei 7 ani scursi de atunci, viata lui a fost un amurg continuu, el pierzand incet toate caracteristicile omului vesel, luminos, care fusese alaturi de Jenny a lui. Asadar, atunci cand ea il cheama, in Dirk infloreste licarul sperantei... care nu se stinge nici macar cand afla ca intre timp ea s-a casatorit. Jaan, sotul ei provine dintr-o cultura in care femeile sunt simple obiecte, iar Dirk simte ca este de datoria lui s-o salveze pe Jenny.

My view:
Pe langa simbolistica evidenta a sfarsitului si pe langa descrierea ciocnirii unor culturi incompatibile, romanul abordeaza si o tema extrem de interesanta, sintetizata superb de Martin in cateva randuri: Da un nume unui lucru, iar lucrul acela se va transforma cumva, ajungand sa se contopeasca cu acel nume. Toate adevarurile se gasesc in nume, si toate minciunile deopotriva, caci nimic nu denatureaza mai mult ca un nume incorect, un nume nepotrivit care poate schimba si realitatea si aparentele. Problema numelor constituie drama personajului Gwen, personaj care m-a impresionat in mod deosebit, ea fiind incapabila sa-si gaseasca locul. Indragostita de Dirk, n-a putut suporta faptul ca el o iubea pe Jenny, personalitate in care Gwen nu s-a putut regasi. Ulterior, ea a considerat ca isi gasise locul alaturi de Jaan, insa desi acesta ii respecta si foloseste numele, o data cu "casatoria", ea a devenit si betheyna, termen ce semnifica, de fapt, o femeie aflata sub protectia - si in posesia - unui barbat. Si, desi tine la Jaan, Gwen nu se identifica nici cu aceasta denumire...

Totusi, ceea ce admir cel mai mult la acest roman este migala cu care a fost scris. Nu exista niciun nume de planeta aruncat la intamplare, niciun termen inventat fara sa fie explicat. Toate sunt documentate intr-o anexa la sfarsit, oferind greutate si realism romanului. Astfel, George RR Martin demonstreaza in acest prim roman al sau ca nu vrea sa faca nimic pe jumatate, lucru pe care il consider demn de respect, daca nu de admiratie. Cartea e un must-read pentru toti fanii lui GRRM si pentru oricine apreciaza un SF de calitate.

vineri, 14 decembrie 2012

Movie Review: Breaking Dawn - part II

V-am promis la un moment dat ca o sa va povestesc despre o "ieseala" cu colegii. Stiu ca a trecut ceva timp de-atunci, dar pur si simplu n-am avut inspiratie. Azi insa sunt in forma, ma gadila degetele sa fac lucruri (apropo, sper ca va place noua tema, mie una mi-a placut mult sa lucrez la ea). Probabil pentru ca, in mod neoficial, am luat vacanta (inca se merge la scoala, dar doar pentru "birocratia" de sfarsit de semestru).
Revenind la "ieseala"... Am fost cu niste colegi sa vedem Breaking Dawn - part II. Si, per total, a fost... decent. Adica a avut un numar egal de bile albe si negre.

Incep cu cele negre:
• Actorii principali. God, please kill them. Sau macar sa-i scoata de pe marele (si micul) ecran. Singurul mod in care i-as putea califica drept "incredibili" ar fi daca as incerca sa spun ca nu sunt deloc credibili. Mi se pare ca devin mai inexpresivi cu fiecare film. Totul pare fortat, repetat, nenatural... si deci fals. Imi pare rau pentru toti fanii lor, dar eu nu mai pot sa-i sufar. Noroc ca nu mai trebuie >:)
• Scena de dupa trezirea Bellei. Este una din scenele mele preferate din carti, e aproape magic felul cum e descris faptul ca ea vede fiecare fir de praf, dar si detaliile pasarilor de la cine-stie-cati-kilometri departare, cum aude tot, inclusiv radioul unei masini care trece pe o sosea indepartat, cum simte fiecare lucru de mii de ori mai intens... Pur sis implu magic. In film, e o camera cu zoom bun. Am fost incredibil de dezamagita.
• Clanul romanilor. Un italian si un tip incredibil de blond? Si cu accent de orice, mai putin de romani? Serios, a ramas SUA fara romani autentici? Sau macar putina munca de informare nu strica...

Bile albe:
• Restul actorilor. Gen Carlisle, pe care il ador. Si Aro a fost destul de creepy tura asta. Iar Marcus a jucat impecabil in final. A fost mai credibil decat Kristen si Pattinson in toate cele 5 filme la un loc. Oriucm, multi au fost buni.
• Efectele vizuale. Cu exceptia scenei trezirii Bellei (care a fost prost gandita, nu si prost realizata din punct de vedere vizual), toate scenele care implicau efecte speciale au fost superbe. Inceputul, cand totul ingheata a fost genial, iar scenele din final... Jos palaria!
• Finalul. De miliarde de ori mai genial decat in carte. Daca ar fi murit Renesmee, ar fi fost si mai bine, dar nu le poti avea pe toate. Oricum, a fost superb. A salvat cam tot filmul pentru ca in carti, tensiunea creste spre un climax...care nu exista. In film, e acolo. Si e buuuuun.

All in all, a fost un film ok-ish. Totusi, il recomand doar fanilor. Pentru restul... doar daca nu mai gasesc bilete la The Hobbit (pe care urmeaza sa-l vad saptamana viitoare, abia astept!) si n-au absolut nimic mai bun de facut cu timpul lor :))

Ce fac eu acum...

Stiu ca titlul postarii seamana foarte mult cu un topic pe care il intalnim adesea pe forumuri la sectiunea jocuri, insa eu nu am de gand sa ma joc, ci pur si simplu sa scriu ca sa ma "descarc". Este foarte posibil ca aceasta postare sa arate ca un jurnal, dar eu vreau sa fie mai mult o postare libera. Un fel de discutii de vineri spre sambata seara/dimineata nici nu mai stiu sa ma exprim :))

Nu stiu cati dintre voi ati cumparat ultimele doua reviste Bravo Girl (cele cu seria "Casa Noptii"), dar eu le-am luat, pentru ca intr-adevar vreau seria asta in biblioteca si nu stiam cum sa fac sa o am mai repede. Vara trecuta am citit "Semnul" si mi-a placut. Vreau sa spun ca am mai mentionat intr-o postare ca mi-a fost un tovaras extraordinar pe tren cand nu dormeam. Nu vreau sa ii fac recenzie (inca) dar chiar imi place stilul autoarelor: simplu, scurt, la obiect, cu o actiune usor previzibila, dar pana acum nu am gasit ceva care sa ma "racaie pe retina", asa ca azi cand m-am apucat in metrou spre facultate sa citesc "Tradarea" pana la sfarsitul cursurilor citisem deja uneva la 100 de pagini (86, dar daca nu adorm, o sa ajung la suta curand). E o carte de buzunar interesanta, usoara si care te lasa sa fii atent la teoria consumatorului la marketing sau la scrisoarea de recomandare a unui fost angajat de la engleza si ca bonus am prins in zbor si cateva barfe dintre colege si o discutie foarte aprinsa despre "serialul-feomen" Jurnalele Vampirilor, care apropo nu vi se pare ca devine din ce in ce mai comercial?

Nu prea stiu exact ce vreau sa spun, pentru ca am foarte multe idei in cap. Adica uitati-va putin la mine, am inceput sa vorbesc despre "Casa Noptii" si m-a cuprins furia pe scenarista serialului Jurnalele Vampirilor, care se complica prea mult sa isi pastreze fanii (parerea mea). Poate ca daca as face asta mai des, as avea ceva mai multa ordine in ganduri si asa as afla si parerile voastre despre subiectele care ma rod pe interior.

Apropo, ca sa nu uit ideea, felicitarile mele Ghandei pentru tema de iarna si ca a reparat GFC-ul, nu stiu cum a rusit, dar a facut-o si pe asta.

marți, 11 decembrie 2012

Tradarea (Casa Noptii #2) cu Bravo Girl

Incepand de astazi, la toate choscurile de presa a aparut impreuna cu Bravo Girl cartea Tradarea, volumul 2 al seriei Casa Noptii scrisa de P.C. Cast si Kristin Cast.

Viaţa lui Zoey devine, în sfârşit, frumoasă – a înţeles că a fost înzestrată cu puteri neobişnuite de către Zeiţa Nopţii şi este acum noua preoteasă a Fiicelor ?ntunericului. A început să se simtă acasă în Casa Nopţii şi are chiar un iubit... sau doi. Dar iată că în lumea oamenilor se petrec nişte crime îngrozitoare şi toate semnele par să conducă spre şcoala pentru vampiri. Ca şi cum lucrurile nu ar fi destul de complicate, moartea loveşte şi Casa Nopţii, exact când Zoey are mai multă nevoie de prietenii ei. ?n cele din urmă, ea trebuie să găsească în sine însăşi curajul de a înfrunta o trădare teribilă, care ar putea să-i distrugă sufletul şi să pună în pericol întregul univers al şcolii. Aventura continuă aşadar într-o carte incredibil de tenebroasă, frumoasă şi şocantă!

vineri, 7 decembrie 2012

Postari de iarna #1 - Zapada

Uitandu-ma prin lista postarilor recente de pe blogurile pe care le urmaresc, am dat peste un titlu care mi-a atras atentia: Postarile de iarna. Asa am aflat de ideea fetelor de la Love for books de a lansa in blogosfera o provocare: toate persoanele interesate trebuie sa posteze 3 articole pe teme stabilite de ele si legate de iarna. Am inteles ca e deja al doilea an in care organizeaza aceasta campanie si m-am hotarat sa ma numar printre blogurile inscrise (22!) pentru ca imi place sa bat campii si am vrut sa vad daca o pot face si pe teme care nu-mi plac.

Da, ati ghicit, sunt o persoana care prefera vara si tot ce inseamna ea. Iarna, visul meu e sa imit ursii si sa ma retrag in barlog. Dar din barlogul meu pot scrie, si deci ma voi referi la prima tema dintre cele trei, si anume zapada.

Intamplator, de dimineata, in timp ce degeram pe drum spre scoala alaturi de o colega, la cateva secunde dupa ce s-a plans de frig, mi-a spus ca si-ar dori sa ninga. In capsorul meu, nu prea avea logica pentru ca ar insemna sa fie si mai frig, asa ca am intrebat-o de ce si-ar putea dori asta. Raspunsul ei mi-a placut la nebunie: "Fara ninsoare, parca e frig degeaba." Si cred ca are dreptate pentru ca desi nu-mi place frigul deloc, dar deloc, zapada e una din partile placute (cu o conditie esentiala: eu sa stau in barlog si sa nu trebuiasca sa ies. Deloc.)

Imi place ideea de ninsoare, imi place faptul ca fulgii cad incet pe sol, aproape sfidand gravitatia, parand sa pluteasca, nu sa se prabuseasca. Imi sugereaza zbor, ceea ce pentru mine e egal cu libertatea. Si intotdeauna fulgii de nea ma duc cu gandul la oameni pentru ca toti fulgii sunt superbi, unici, dar efemeri. Exact ca noi. Pentru ca desi avem defectele noastre si individual, si ca grupuri, societati si specie, suntem frumosi prin faptul ca gandim, ca transmitem idei, ca folosim cuvinte pentru a crea imagini, pentru a exprima lucrurile incredibile din mintile noastre. Pentru ca desi toti suntem asemanatori priviti de departe, fiecare e unic. Si pentru ca avem atat de putin timp la dispozitie pe care sa-l valorificam... Dar totusi, pentru cele cateva clipe pe care le avem - in timp masurat la scara cosmica - suntem liberi.

Si apoi mai e covorul acela alb, irezistibil de alb, care straluceste ca miliarde de diamante presarate pe sol, care in soare da un aer atat de frumos oricarui oras, oricat de gri si mohorat ar parea. In general, sunt o persoana careia ii place orasul si tot ce inseamna el, am citadinul in sange, insa nici mie nu-mi place ca Bucurestiul e, in general, gri si mohorat (si, cumva, chiar si in blocurile reabilitate si vopsite e o anume nuanta de gri...). Insa cand totul e acoperit de zapada si iese soarele dintre nori, scaldand totul in lumina... e pur si simplu superb. Mie zapada, in zilele cu soare, nu-mi sugereaza moarte, ci frumusete: o frumusete stralucitoare, scaldata de lumina.

Si imi plac si acei primi pasi in zapada, acele prime urme care parca sfideaza perfectiunea si sarbatoresc viata. De obicei, nu-mi plac cainii, cu atat mai putin cei vagabonzi, insa iarna imi place sa-i vad mergand prin zapada, ei fiind cei care sparg acea perfectiune ireala. Imi place sa vad cum pasii lor raman intipariti pe zapada, imi place sa-i vad alergand si fugarindu-se ca sa se incalzeasca, mai ales prin zapada. Parca aduc o frantura de primordial, de instinctual in mijlocul orasului, care ar trebui sa reprezinte un centru al ratiunii.

Totusi, repet, imi place totul vazut de la geam, inconjurata de caldura barlogului, unde totul e privit de la distanta si elemente precum frigul sau vantul sau poleiul par ireale sau macar extrem de indepartate. Urasc ca acei primi pasi sa fie ai mei, nu-mi place sa ma infofolesc pana mi se pare ca tot continutul dulapului e pe mine doar ca sa fac doi pasi afara si nici dupa jocul cu bulgari nu ma dau in vant pentru ca daca e ceva ce urasc, atunci urasc sa-mi inghete mainile. Insa stand langa calorifer si privind ninsoarea sau zapada cu o ceasca de cacao fierbinte in mana, e absolut superb. Exista, din punctul meu de vedere, un singur lucru mai frumos, si anume marea stralucind la soare. (Mda, pana la urma tot o iubitoare de caldura raman... Insa ma abtin acum si voi vorbi despre asta alta data. Probabil la vara.)

Dar, ca totul pe lumea asta, nimic nu e durabil, oricat de frumos ar fi. In cateva zile, toata acea stralucire devine un morman cenusiu-mocirlos infinit, zapada se topeste si ingheata la loc devenind un blod alunecos si detestabil de gheata si, normal, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa ies din casa si sa infrunt zapada si frigul, moment in care nu-mi doresc decat sa nu mai ninga niciodata...

joi, 6 decembrie 2012

Concurs de iarna

Azi e Sfantul Nicolaie, si deci incepe oficial sezonul cadourilor. Vrem sa profitam de ocazie ca sa oferim si noi o carte cadou celui mai fidel dintre voi, asa ca, sprijiniti de libraria online libris.ro, sponsorul nostru, lansam un nou concurs in care premiem cel mai activ user din perioada sarbatorilor cu un voucher in valoare de 40 de RON pentru cumparaturi pe libris.ro, de unde puteti alege inclusiv din gama variata de carti in engleza!

Pentru a va inscrie, lasati un comentariu la aceasta postare cu numele si adresa de e-mail (si numele GFC, daca aveti cont de google, dar NU este obligatoriu), apoi comentariile vor incepe sa va fie contorizate. Userul cu cele mai multe comentarii castiga. Puteti posta la orice topic de pe blog, indiferent de vechimea acestuia.
Atentie! Detinatorii de bloguri partenere cu libris.ro nu pot participa la concurs.

Concursul se desfasoara in perioada 06-24 decembrie 2012, rezultatele urmand sa fie afisate chiar de Craciun.

Bafta tuturor si multumim sponsorului nostru, libris.ro, o librarie online de unde va puteti comanda carti online la preturi exceptioanle.

Nota: Imi cer scuze, dar am uitat sa mentionez ca doua sau mai multe comentarii succesive ale aceleiasi persoane nu vor fi luate in considerare. Mai multe raspunsuri la comentarii diferite vor fi numarate, insa nu si comentariile consecutive.

miercuri, 5 decembrie 2012

Precomanda Darul (Vrajitor si Vrajitoare #2)

Daca v-a placut Vrajitor si Vrajitoare, atunci probabil asteptati cu nerabdare aparitia volumul 2 al seriei, Darul. Asteptarea voastra se apropie de sfarsit. Si ca sa fiti siguri ca veti citi carte acat mai repede, puteti s-o precomandati, beneficiand astfel si de o reducere de 25% (iar transportul este gratuit!). Pentru a precomanda romanul Darul, click aici.


Descriere:
"ASCULTAŢI-MĂ.
NU MAI AVEM PREA MULT TIMP...
Ei o numesc pe sora mea vrăjitoare, iar pe mine vrăjitor. Suntem consideraţi criminali, aşa-zişii voştri duşmani, şi suntem căutaţi. Dar trebuie să mă credeţi când vă spun că ACESTEA SUNT CELE MAI CUMPLITE VREMURI şi că vremurile cele mai bune nu au rămas decât o amintire îndepărtată.
Imaginaţi-vă că toate lucrurile pe care le-aţi iubit cel mai mult ─ şi pe care probabil le-aţi considerat absolut normale ─ sunt acum interzise. Cărţile voastre, muzica, filmele, arta… totul vă este răpit. Pus pe foc. Asta e viaţa sub dominaţia Noului Ordin. Acum, cu fiecare răsuflare din piept, trebuie să luptăm pentru orice libertate care ne-a mai rămas. CHIAR ŞI IMAGINAŢIA NE ESTE ÎN PERICOL.
Dar dacă vă număraţi printre puţinii care au scăpat din ghearele Noului Ordin, trebuie să ne ascultaţi povestea. Pentru ca atunci când noi nu vom mai fi, să mai rămână cineva care să răspândească adevărul. Cineva care să poarte lupta cea dreaptă.
ŞI IATĂ POVESTEA NOASTRĂ…"

marți, 4 decembrie 2012

Recenzie: Juramant de sange (Academia Vampirilor #4)

Daca tot a aparut astazi cu Bravo prima parte din volumul 5 din seria Academia Vampirilor de Richelle Mead, m-am gandit ca e momentul ideal sa va impartasesc parerile mele despre volumul 4, Juramant de sange.

Rezumat (sursa):
"Atacul recent de la Academia Vampirilor a fost cel mai violent din istoria scolii, sacrificand vieti de elevi moroi si dhampiri, profesori si gardieni. Ba, mai mult, strigoii au luat cu ei un numar de victime...
Dar pentru Rose una singura conteaza... Dimitri Belikov. Si este obligata acum sa aleaga: fie isi respecta juramantul vietii, acela de a o apara pe Lissa – cea mai buna prietena a ei si ultima supravietuitoare a neamului Dragomir - fie sa renunte la Academie si sa se aventureze in lume, vanandu-l pe barbatul iubit. Va trebui sa mearga pana la capatul pamantului ca sa-l gaseasca pe Dimitri si sa-si respecte juramantul pe care i l-a facut, implorata de el. Dar intrebarea este, atunci cand va sosi momentul, va mai vrea el sa fie izbavit? Iar Rose, va gasi ea taria de a-l ucide?"


My view:
De ce? De ce de ce de ce de ce?
Asta e tot ce-mi trece prin cap cand ma gandesc la cartea asta. Cand am inceput seria, mi-a placut. Cand a continuat, mi-a placut si mai mult pentru ca pe langa cliseul relatiei imposibile, mi se prezenta si o lume, o civilizatie si modul ei de gandire. Plus ca personajul principal chiar evolua, se dezvolta si puteam vedea asta. Iar la sfarsitul volumului 3, m-a impresionat curajul autoarei de a-l transforma pe Dimitri in strigoi. Apoi a venit cartea a 4-a. Si... de ce?

Singura parte buna e ca incep sa inteleg de ce Adrien are fani. Dar nu ma incalzeste cu nimic. Dimitri a devenit rau si nu prea. Rose a involuat in 10 randuri cat n-a evoluat in 3 romane. Personajul Adrien a fost regandit complet si acum pare ca i s-a facut o lobotmie. Si stilul autoarei s-a modificat. Eu am romanul de la Bravo si l-am citit in doua parti. Prima m-a plictisit de moarte. De mama mortii. In cele cateva ore cat l-am citit mi s-a parut ca s-au scurs eoni. Autoarea pur si simplu rescria aceeasi idee iar si iar si iar. Rose e deprimata. Rose nu poate trece mai departe. Rose e deprimata. Rose nu poate trece mai departe. Ok, we got it. Adrien e cel cu lobotomia, nu cititorii! Pana si lucrurile noi pe care le scria despre spirit sau despre Alchimisti sau despre comunitatea de dhampiri din Siberia nu mai sunt interesante sau macar captivante. Au fost prezentate in asa fel incat pana si ele m-au plictisit. Asa ca nu pot decat sa ma intreb de ce.

De ce nu poate autoarea sa-si asume un risc pana la capat? Dimitri e rau? Atunci sa fie! Nu s-o menajeze pe Rose, sa-i de ocazia sa aleaga etc etc. Tipul rau ia ce vrea cand vrea. El doar o tine prizoniera si drogata. Ba chiar, ca un tampit, o lasa sa scape de influenta endorfinelor. Dimitri nu era tampit! Si transformarea nu e o scuza sa-l transforme intr-un tampit. Singurele momente cand personajul e bad-guy sunt cele in care relationeaza cu ceilalti strigoi, cand face pe masculul alfa. Atunci e ok, dar nu e de-ajuns.

De ce nu poate autoarea mentine un personaj? Rose evolueaza, devine mai buna, mai puternica, mai temperata etc. Atunci s-o lasam asa! Nu zic sa-l omoare pe Dimitri la prima intalnire, dar pe parcursul primei jumatati a fost tampit de nehotarata, iar pe parcursul celeilalte jumatati a fost tampit de slaba. Oribil.

Si cel mai mare de ce... De ce l-a schimbat pe Adrien? (Si nu e un "de ce?" in sensul de plangere, e un de ce sincer, in sensul de intrebare. Adica "Ce motiv a avut?") Inteleg ce l-a schimbat pe Dimitri. Ma prefac ca inteleg ce a tampit-o pe Rose. Dar Adrien? El era tipul bad-guy, tipul fustangiu, tipul vicios, tipul "de bani gata". Acum e un mielusel. Pot sa inteleg povestile lacrimogene pentru adolescente de genul "eu l-am schimbat". Dar el nu a fost nicio clipa cu Rose, ea n-a dat niciun semn ca il intereseaza, ba chiar a plecat dupa Dimitri si cand el a devenit strigoi. Si Adrien se schimba, devine bun si tandru si ii pasa? Come on! Asa ceva nu numai ca nu se intampla, dar nu e plauzibil nici macar pentru o carte. E ca si cum autoarea a uitat tot ce a scris vreodata despre Adrien.

Cat despre povestea din plan secundar, cea de la Academie, ea ar fi avut potentialul de a salva cartea. In schimb, mi s-a parut pur si simplu scrisa ca sa umple paginile. Nu pot sa spun neaparat ca a fost previzibila, doar seaca si atat de mult lasata in plan secundar incat disparea cu totul si nu mai prezenta niciun pic de interes. Momentul "sinuciderii" Lissei a ridicat putin stacheta, dar n-a fost suficient cat sa salveze cartea. Plus ca a fost destul de slabut explicat.

Stiu ca sunt vehementa si tai in carne vie in recenzia asta, dar seria incepea bine, chiar foarte bine pentru un YA. Si acum, intr-un singur volum, devine sub-mediocra pentru ca niciun personaj nu mai e constant si modificarile n-au niciun fel de temei. Ca si cum autoarea a uitat sa scrie. Nu pot decat sa sper ca in volumele urmatoare totul o sa capete sens si o sa mi se dea un motiv al naibii de bun pentru care Juramant de sange este o carte atat de nereusita.

duminică, 2 decembrie 2012

Bloggeri sub lupa

Am primit de curand invitatia de a ma alatura campaniei Bloggeri sub lupa, o campanie initiata de Sorin care are ca scop cunoasterea persoanelor din spatele articolelor pe care le cititi zilnic.
Pe scurt, am avut de raspuns la cateva intrebari, dar mai multe detalii gasiti aici.

Articolul a fost impartit in doua, primele raspunsuri le gasiti mai jos, iar continuarea a fost deja postata pe blogul Business with letters (link in finalul articolului) .

1. Cine ești și sub ce pseudonim te cunosc cititorii?
Incep cu pseudonimul, pentru ca e mai usor: Ghanda. Cat despre cine sunt... numele meu e Georgiana, dar nu stiu cat ma reprezinta asta. Cel mai usor ma caracterizez spunand ca sunt un berbec care nu crede in horoscop :)).

2.Unde trăiești și care este ocupația ta?
Locuiesc in Bucuresti si culmea e ca n-as vrea sa schimb asta. Sunt eleva cu norma intreaga si cititoare nesatula in timpul liber :).

3.Cum te-ai decis că vrei să deschizi un blog?
Din fericire pentru mine, n-am luat eu decizia pentru ca era ultimul lucru pe care ma vadeam facandu-l. Nici sa intru in Echipa Povestilor n-a fost ideea mea, initial a pornit ca o favoare, apoi am descoperit ca-mi place.

4.De ce ai ales acest titlu?
Tot din fericire, nici pe asta n-a trebuit s-o fac. Nu-mi place sa aleg nume. Totusi, numele blogului imi place pentru ca-l interpretez intr-un mod original (va garantez ca Andra, colega mea de blog si cea care l-a denumit nu se gandea la asta cand a facut-o si ma va crede dusa rau cand va citi asta). Povesti Intunecate se prescurteaza PI, adica π, adica are o mica legatura cu stiintele, eu fiind genul de persoana inclinata spre logica si stiinta mai mult decat spre arta. In mod evident, repet, nu asta e ideea titlului, dar asa il iau eu.

5.Ce alte pasiuni mai ai pe lângă cea prezentată prin intermediul blogului?
Imi place fotografia. Nu ma consider mai mult decat un fotograf amator, dar sunt foarte mandra de unele poze pe care le-am facut, care mi se pare ca reprezinta mai mult decat o imagine, cristalizeaza si un sentiment. Si imi place si editarea pozelor, de asta sunt destul de mandra de bannerul actual al blogului (opera mea).

Continuarea o gasiti aici.

Astept parerile voastre, sunt tare curioasa ce credeti despre raspunsurile mele si despre campanie in general :)

sâmbătă, 1 decembrie 2012

La multi ani, Romania!

Azi, de ziua nationala, majoritatea incurajeaza romanii sa fie patrioti. Mi se pare la fel de stupid ca a le spune oamenilor sa fie generosi de Craciun, smeriti de Paste, indragostiti in februarie (pe 14 sau pe 24, indiferent) si asa mai departe. De parca n-ar trebui s-o facem zilnic.

E la fel de adevarat ca azi e singura zi in care in mass-media ni se spune clar si raspicat ca Romania e frumoasa, ca merita iubita. Noroc cu ziua asta, atlfel nu s-ar spune niciodata. Si multi, enorm de multi romani au nevoie s-o auda.

Dar eu n-o sa va rog sa iubiti Romania azi. O sa va rog s-o iubiti in fiecare zi. Si o sa va rog poate sa va ganditi la tara asta in care, vrem sau nu, traim. Dar o sa va rog sa va ganditi si maine. O sa va rog sa va ganditi zilnic. Si o sa va rog s ava ganditi de fiecare data cand auziti ca Romania e naspa.

Pentru ca nu e chiar asa.

Nu spun ca aici e paradisul, ca nu e. Sunt si lucruri care nu merg bine. Nu merg deloc bine. Si multi se gandesc sa plece. Nu cred ca asta e solutia. Adica da, poate unora le va fi mai bine afara, dar cativa kilometri mai la Vest nu umbla cainii cu covrigi in coada. Nu ma intelegi gresit, nu condamn pe nimeni care vrea sa plece. Mi se pare normal sa se gandeasca la faptul ca sistemul nostru de sanatate te lasa sa mori la usa spitalului de cele mai banale boli sau te face sa iesi din spital mult mai grav bolnav decat ai intrat. Mi se pare normal sa se gandeasca la faptul ca muncesti o viata ca un caine si primesti o pensie de 2 lei - literalmente, din pacate - in timp ce smecherasii cu fundul aplatizat de la macularea unor fotolii pufoase primesc kilograme de bani pe nimic. Inteleg asta si rezonez.

Dar nu se va rezolva nimic daca oamenii buni lumea pleaca. Fiecare tara are partile ei rele. Si fiecare tara are partile ei bune, si ar trebui sa ne concentram pe ele, pe valorificarea lor. Si, normal si pe schimbarea lucrurilor rele.

Am regasit de curand un proiect de-al meu din clasa a 10-a care ne cerea sa povestim viata noastra in anul 2020. Am scris negru pe alb ca la facultate ma voi cara in State fara sa privesc inapoi. Au trecut doar 2 ani de-atunci, dar acum sunt ferm decisa sa nu plec nicaieri. Vreau sa raman acasa. Vreau sa invat aici, sa ma angajez aici, sa castig bine aici. Sa demonstrez ca se poate. In primul rand, mie. In al doilea rand, oricui a plecat pentru ca "asa nu se poate". Pentru ca m-am saturat sa aud ca "aici nu se poate".

Poate ca o sa-mi fie greu. Viata in general are tendinta sa fie grea. Dar ma indoiesc ca imi va fi mai greu ca celor care pleaca. Aici sunt acasa si oricate avantaje ar prezenta exteriorul, nicio alta tara nu-mi poate oferi asta. Un roman nu va fi acasa decat in Romania, si asta e valabil pentru oricine.

Daca in casa voastra e dezordine, nu va mutati, nu? Daca in casa voastra e frig, nu va mutati, nu? Daca in casa voastra s-a spart o teava, nu va mutati, nu?
De ce ar fi diferit cu tara noastra?

Majoritatea celor care cititi faceti parte din prima generatie post-comunista. Invatam de mici ca regimul comunist a fost rau, ca oamenii nu aveau mai nimic si ca nu aveau voie sa-si spuna parerea. Adevarat. Ceea ce nu prea invatam e ca cel mai mare rau s-a facut la nivelul mentalitatii. Noi sunem primii eliberati de asta. Noi am fost educati nu doar sa ne exrpimam, dar si sa gandim liber, sa ne pretuim cel mai mult libertatea de gandire. Noi putem schimba ceva. Hai sa incercam s-o facem.

Si ca tot e ziua nationala, hai sa incepem afland cate ceva despre Romania. Haide sa incepem afland cu totii ce inseamna 1 decembrie, ca e mai mult decat o zi libera sau decat ziua nationala, ca ceva s-a intamplat de 1 decembrie, cu aproape 100 de ani in urma. Haide sa incepem afland ce inseamna Tricolorul, pentru ca acele 3 culori nu sunt alese la intamplare. Hai sa incepem privindu-ne stema si sa intelegem de ce arata cum arata, ce simbolizeaza fiecare element al sau. Si haide sa incepem sa ascultand Imnul.

Cand eram mica si se intona imnul la inceput de an scolar, era doar un cantec pe care trebuia sa-l ascultam, o poezie care ne incurca la discutat despre vacanta de vara. Apoi, ori intr-a 8-a ori intr-a 9-a, nu-mi amintesc exact (si oricum, mi-e rusine ca a fost atat de tarziu), am tacut si am ascultat imnul. Va jur ca aproape am plans si nu exagerez. De atunci, il ascult mereu. Cu placere. Cu mandrie. Si ma emotioneaza de fiecare data. Nu ma credeti, foarte bine. Ascultati-l si voi. Ascultati-l cu adevarat. Pentru ca e superb. Avem un imn superb. Un imn care vorbeste despre cine am fost si despre cine vrem sa fim in continuare. Un imn despre noi, despre romani si despre Romania.

Un imn actual. Pentru ca e cazul sa ne desteptam. Nu doar din somn, ci si la cap.

Imi dau seama ca a fost un articol lung, si va multuemsc ca ati avut rabdare sa cititi pana aici. Am incercat sa vad daca nu sunt parti pe care le pot scoate, insa aproape ca imi vine sa-i dublez lungimea scriind si mai multe. Stiu ca n-are nicio legatura cu cartile. In acest articol e o mare parte din frustrarea mea legata de ce se intampla in tara asta. Si nu ma refer la sanatate, educatie, politica, trasnporturi etc. Ma refer la mentalitatea romanilor. Si nu sunt frustrata doar azi. Sunt frustrata in fiecare zi. Si totusi, nu plec nicaieri. Pentru ca Romania e casa mea si pentru ca vreau sa ajut lumea sa vada cat e de frumoasa in fiecare zi, nu doar azi. Si vreau sa ajut s-o facem si mai frumoasa.

La multi ani, Romania! La multi ani, romani! Si romani... desteptati-va!

My new friends

Pentru mine, targurile de carte sunt raiul pe pamant. E un spatiu enorm, plin de carti. Enorm de multe carti. Si o fractiune din cartile acelea sunt cele pe care le vreau in casa mea, in biblioteca mea, in posesia mea.
Pentru mine, targurile de carte sunt iadul pe pamant. De fiecare data, imi doresc un numar enorm de carti. Bugetul meu nu e niciodata de acord si desi incerc sa-l ignor, la un moment dat tot trebuie sa aleg, sa stau si sa ma gandesc ce titluri imi doresc mai mult si care mai pot astepta.

De data asta, a fost exact la fel. Mai jos ma laud cu noii mei prieteni:

Initial, nu trebuia sa-mi cumpar decat Axa, pe care n-am mai gasit-o pe net. Dar n-am putut rezista sa nu-mi iau si Lumina ce se stinge, chiar daca planul era s-o iau de pe net peste cateva saptamani. M-am apucat ieri de ea si acum sunt convinsa ca a fost o idee buna sa nu astept.

Cartile astea nu erau in plan, dar m-a rugat Sorin sa-i iau volumul 2 cu autograf pentru ca a venit autorul in tara. Mi-a placut omul si am vrut cartile. Am ascultat ce avea de spus, si vorbeste foarte frumos, asa ca nu ma indoiesc ca scrie bine. Si as putea sa mai scriu vreo trei paragrafe despre lucrurile care m-au convins, dar mai simplu ar fi sa spun doar ca in adancul fiecarei femei exista o portiune care se topeste cand aude un om vorbind engleza cu accent britanic. Simon Toyne e britanic. Enough said.

Comorile astea doua sunt in engleza. Asimov e dumnezeul meu personal in materie de SF si desi am citit cartea in romana, omul e de doua ori mai bun in engleza. Si acesta se intampla sa fie romanul meu preferat dintre ale lui. Celalat roman este o antologie care contine nuvela care a stat la baza filmului Totall Recall. N-am vazut filmul (sau, mai bine zis, filmele, au fost 2 ecranizari de-a lungul timpului), dar am auzit despre el si mi-a placut ideea. Asa ca daca tot am intalnit ocazia de a citi nuvela in limba in care a fost scrisa, am vruit sa profit.

Cam asta a fost, cu exceptia a cateva romane pe care mi le-au luat ai mei pentru Craciun, cu care o sa ma laud atunci :)

vineri, 30 noiembrie 2012

Jurnal #2: Nietzsche, scoala si empatia

Dupa cum stiti, sunt clasa a 12-a. Mda, ni se intampla tuturor la un moment dat. In plus, mie mi se intampla sa fac filozofie. Si s-a intamplat sa imi nimereasca un prof' genial.

De vreo saptamana, discutam despre Nietzsche si despre cum afima el ca exista doua tipuri de mentalitati: cea a aristocratului (sau stapanului) si cea a sclavului. Si in contextul discutiei, am ajuns si la ideea ca noi mereu ne plangem ca "trebuie" sa mergem la scoala. De ce "trebuie"?

Ca sa imi demonstrez mie ca am ramas cu ceva in urma orelor (si pentru ca momentan subscriu la ceea ce am aflat) am incercat sa-mi raspund la intrebare: Eu personal ma duc zilnic 6 ore pe zi la chestia aia in principal pentru ca scopul meu e sa lucrez intr-un domeniu unde am nevoie de mai mult de 10 clase. Adica nu ma pune nimeni. E alegerea mea constienta. [ Aristocrata sau ce? :)) ] In plan secundar, ma duc pentru ca imi plac unele ore si unele persoane - si nu ma refer neaparat la colegi sau prieteni, pe ei pot sa-i vad si in afara scolii, ma refer la unii profi pe care ii admir sincer. Revenind la planul principal... asta nu inseamna neaparat ca imi place tot ce fac. Dar "life sucks". "Jmecheria", cum spune un profesor drag mie, e sa vezi partea plina a paharului (fara s-o ignori pe cea goala), sau daca cea plina nu exista sau nu te satisface, sa faci o schimbare, nu sa te complaci in nefericirea ta (si eventual sa si victimizezi, ca sa-ti planga lumea de mila).

Revin la ideea principala: uneori, chiar si lucurile care iti plac au fatete neplacute. Spre exemplu, saptamana asta am avut de dat 3 teze. Oamenii care au trecut de-a 12-a o sa aiba o reactie asemanatoare cu "asta e nimic, stai sa vezi mai departe". Oamenii sub a 12-a o sa ma compatimeasca sau o sa rezoneze. Nu asta e scopul meu, era doar o afirmatie. Tezele au fost la info, engleza si mate. 3 materii care chiar imi plac. Si totusi, a fost o saptamana obositoare. Nu pentru ca materiile in sine sunt obositoare. La info am deschis un caiet fix 10 minute. Maxim 15. La engleza am vagi dubii ca as fi deschis ceva. La mate nu merge chiar asa, dar nu m-am omorat. Si totusi, a fost obositor psihic. Cel mai enervant mi s-a parut faptul ca ieri (ziua tezei la mate), cand am ajuns la scoala eram destul de ok. Apoi au inceput colegii mei sa repete formule si sa se intrebe unii pe altii diverse chestii si efectiv simteam atmosfera tensionata si starea de "panica panica PANICAAAA!". Totusi, mergand si vorbind cu fiinte individuale, majoritatea aveau o atitudine fatisa de "ok, nu-mi pasa". Dar pusi la un loc, atmosfera era extrem de incarcata negativ si din motive care imi scapa, nu doar o simteam, ci a fost suficienta cat sa am chef sa dau fast-forward peste restul zilei.

Asadar, a fost obositor. Totusi, s-a terminat. Si m-am rasplatiti cu o "ieseala" cu colegii (despre care o sa va povestesc cu alta ocazie). Oricum, acum ca stresul s-a mai risipit, pot sa mai "fiintez" pe-aici mai des de o data pe saptamana. (Deci, intr-un fel, articolul e si o scuza pentru ca n-am mai avut timp de batut campii). Asadar, o sa ma duc sa fac pe fotograful amator si sa pozez pe scurt niste bijuterii pe care mi-am pus gherutele la Gaudeamus. (Cu scuzele de rigoare pentru intarziere...)

miercuri, 28 noiembrie 2012

Casa Noptii acum cu Bravo Girl

Ieri am gasit impreuna cu revista Bravo Girl Semnul si ghiciti ce? L-am cumparat, iar acum zace frumos la capul patului pe covor.

Nu ma omor dupa serie, dar va prinde bine daca sunteti pe un drum lung cu trenul si nu aveti ce face. Este leacul ideal pentru plictiseala.

luni, 26 noiembrie 2012

Precomanda La jumatatea drumului spre mormant (Vanatoarea nocturna #1)

Pentru a precomanda La jumatatea drumului spre mormant, primul volum din seria Vanatoarea nocturna, scrisa de Jeaniene Frost, click aici. La precomanda, beneficiati de 25% reducere si de transport gratuit.


Descriere:
Avertisment: 18+!
"Este povestea lui Cat – dură şi violentă, şi totuşi vulnerabilă, iar uneori mai încăpăţânată decât ar trebui – şi a lui Bones – vampirul blond cu accent britanic, irascibil şi sarcastic.
Cat este unul dintre cele mai interesante personaje din genul „vampir”, o combinaţie între Sookie Stackhouse şi Buffy. Pe jumătate vampir, născută dintr-o femeie umană violată de un vampir, ea îi vânează pe morţii vii încă de când a împlinit 16 ani şi mama ei i-a spus toată povestea sa, încurajând-o să-şi folosească abilităţile speciale pentru a-i distruge. Cat şi-a intrat în mână şi deja are la activ un număr frumuşel de vampiri omorâţi, când îl cunoaşte pe Bones, care, deşi el însuşi vampir, îi vânează pe cei asemenea lui. Până la Bones, lumea vampirilor are pentru Cat o singură culoare: neagră. Dar acum Bones îi dă peste cap tot universul.
După ce Cat încearcă să îl omoare, dar eşuează lamentabil, Bones face o înţelegere cu ea, şi o învaţă cum să lupte mai eficient şi să devină o momeală perfectă pentru a-şi atrage victimele. Dar pe parcursul lecţiilor, între cei doi se naşte o legătură mult mai profundă decât se aşteptaseră ei… (Rămâne să descopere cititorii toate întâmplările uluitoare ─ şi momentele fierbinţi ─ prin care trec cei doi!)"

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

La ce ma uit acum?

Disparuti.

Well, nu prea stiu sa fac recomandari de filme/seriale, dar o sa imi dau silinta sa subliniez in aceasta postare cam de ce ma uit la acest serial.

Mai intai de toate este un serial politist, pe care prima data l-am vazut in clasa a 8-a pe AXN si cum cred ca v-ati prins, ador detectivii si povestile cu mistere. Nu sunt sigura cat de real este din moment ce protagonista este o tanara obisnuita, pana in momentul in care este electrocutata de un fulger si incepe sa aibe viziuni despre anumite persoane, care se intampla sa fie date disparute.
Dupa ce Jessica reuseste sa gaseasca o fetita care a fost data disparuta, aceasta  este luata de FBI si pusa sa faca echipa cu Brooke Haslet care pe langa faptul ca ii va fi sefa, ii va fi si o buna prietena care ii este aproape Jessicai chiar si in cele mai urate cosmaruri.

Serialul, care a fost filmat in 2003-2006, este bazat pe ideea ca o persoana cu puteri paranormale, poate face mult bine, nu doar sa fie privita ca pe o ciudatenie a naturii.

Numar sezoane: 3
Numar episoade: 56
Durata unui episod: 45 de minute
Nota: 5/5

Cast: Caterina Scorsone (toate episoadele), Gloria Reuben (18 episoade) Vivica A. Fox (37 episoade)

Vizionare placuta!

joi, 22 noiembrie 2012

Vinera neagra (Black Friday)

Dupa ce am preluat Valentine's Day si Halloweenul, a venit timpul sa preluam de la americani si ceva care este, dupa parerea mea, mult mai util: vinerea neagra.

Ce este?
Conform wikipedia, este vinerea de dupa Ziua Recunostintei (Thanksgiving) cand incepe in mod oficial sezonul cumparaturilor de Craciun, si cand majoritatea magazinelor ofera reduceri fabuloase ca sa incurazeje vanzarile.
Numele vine din Philadeplhia si era folosit initial pentru a descrie aglomeratia masiva de dupa Ziua Recunostintei.

Ce inseamna asta?
Reduceeeeeri!
Va rog din suflet, cand cititi asta nu va imaginati un strigat pitigaiat de blonda obsedata de shopping-uiala, sunt inca satena si am pretentia ca vocea mea nu irita urechea. Ma gandeam, desigur, la carti.

Oferta libris.ro pentru maine suna cam asa:
Black Friday, ziua cu cele mai mari reduceri din an aduce în 2012, prin librăria online libris.ro, reduceri între 30% - 85% pentru toate cele 147.787 de titluiri de carte. 22.563 de titluri în limba română şi 125.224 de titluri în limba engleză beneficiză în data de 23 noiembrie 2012 de cele mai mari reduceri aplicate în anul 2012.
În plus, de Black Friday, cititorii de carte din România au parte, prin libraria online libris.ro, de o promoţie surpriză: transport prin curerat rapid Cargus, la doar 4,99 lei.
Toate reducerile şi promoţiile campaniei Black Friday pe libris.ro sunt valabile în data de în data de 23 noiembrie 2012 pentru toate comenzile plasate în intervalul orar 0.0’.0’’ - 23.59’59’’


Oferta Nemira pentru maine:
După multe vineri colorate, a venit şi rândul vinerii negre, ziua cu cele mai mari reduceri din an.
Dacă nu aţi achiziţionat cartea preferată de la Nemira, acum este momentul ideal! În Vinerea Neagră, Nemira vă oferă reduceri de până la 70% şi cele mai bune titluri, recompensate cu premii de referinţă în literatură.
Descoperiţi autori precum Stephen King, George R.R. Martin, Orson Scott Card, Frank Herbert, Julian Barnes sau Philip K. Dick şi romane ca Misterul lui Edwin Drood, Vorbitor în numele morţilor, Lumina ce se stinge.
Spor la cumpărături!


Cei de la Leda promit si ei reduceri speciale maine, in cadrul targului Gaudeamus:


Asadar, maine e momentul imbogatirii bibliotecii personale. Eu una n-am de gand sa ratez ofertele acestea, asa reduceri masive vezi rar!

miercuri, 21 noiembrie 2012

Gaudeamus

Astazi a inceput a 19 editie a targului de carte Gaudeamus, care are loc in Pavilionul Central Romexpo din Bucuresti intre 21 si 25 noiembrie.

Am descoperit acest targ acum 2 ani si de atunci incerc sa nu-l ratez pentru ca reuneste intr-un singur loc editurile care ma intereseaza si este o ocazie perfecta de a descoperi noi edituri cu romane fascinante. In plus, targ=reduceri, asa ca intotdeauna plec cu cateva carti de-acolo.. si de obicei sunt mai multe decta imi propusesem, dar deja m-am obisnuit cu ideea si niciodata n-o sa am regrete cand vine vorba de carti. In plus, vineri este Black Friday, asa ca o sa incerc sa ajung atunci (o sa revin maine cu detalii despre Black Friday).

Orele de vizitare sunt intre 10:00 si 20:00 zilnic, asadar timp suficient ca sa ajungeti cu totii (daca sunteti din/in Bucuresti). Intrarerea este libera pentru elevi si studenti si costa 5 lei/zi sau 10 lei/abonament pentru cele 5 zile, ceea este extrem de rentabil.
Asadar...ne vedem acolo!

joi, 15 noiembrie 2012

Recenzie: ...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul de Oliviu Craznic


Niciodata nu m-a atras genul horror. N-am inteles vreodata de ce as vrea sa ma sperii citind o carte. Nu m-am prins ce e fascinant ca niste imagini grotesti sa-ti bantuie visele nopti la rand cand puteam sa umplu acele nopti cu societati ale viitorului sau lumi fantastice. Asa ca am evitat cu gratie si cartile si filmele de acest gen.

Totusi, cand mi s-a oferit ocazia sa citesc o carte horror scrisa de un roman "de-al nostru", acelasi simt care ma opreste de la a pleca sa studiez "afara" m-a facut sa vreau sa incerc sa vad cum "sta treaba".

Asa am ajuns sa citesc ...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul si am inteles ca, la fel cum in cartile SF nu e vorba numai despre stiinta, in cartile horror nu e vorba numai despre frica si ca amandoua genurile te pun pe ganduri, fiecare in felul lui.

Rezumat:
Cavalerul Arthur de Seragens primeste o invitatie la o nunta si in final decide sa accepte invitatia. Ajuns acolo, alaturi de prietenul sau, vicontele de Vincennes, simte ca invitatii au fost alesi cu mare grija si niciunul nu poate scapa de senzatia ca sunt de fapt pioni, papusi pe sfoara care deja si-au scapat destinul din mana.
Si in Castelul Ultimelor Turnuri, Raul isi face simtita prezenta. Deoarece papusarul nu e un om. Si unul cate unul, oamenii incep sa moara si pe masura ce lucrurile devin din ce in ce mai anormale, teama si banuiele se intensifica si ele.
O sa ma opresc aici cu povestea deoarece nu vreau sa stric nimic din atmosfera de mister si de necunoscut din carti.

My view:
Destul de multa lume se plange ca, in ultimii ani, vampirii, varcolacii si toate celelate creaturi mitice rele au fost transformate in eroi, pirezandu-se esenta lor: faptul ca sunt rele. Oliviu Craznic a luat problema in maini si a scris o carte in care a respectat izvoarele medievale si in care fiecare creatura a noptii e cu adevarat un produs al Raului. La polul opus, respectand in continuare atmosfera medievala, se afla Religia, Biserica, Dumnezeu, care insa are putine sanse de izbanda.

Si asta e fascinant, mai ales pentru ca fiecaruia dintre noi i s-a intamplat ca, citind o carte, sa se simta mai apropiat de personajele negative care prin insasi defectele lor, par mai umane, mai realiste decat cele absolut bune. Primul exemplu la care ma pot gandi e Damon din Jurnalele Vampirilor si nebunia pe care a starnit-o. Sa fim seriosi, ne place tocmai pentru ca e rau. Asa ca n-ar trebui sa ne mire ca, intr-o lume in care Raul se scrie cu majuscula si in care acceptarea lui inseamna pierderea umanitatii, Binele are putine sanse de izbanda. Omul e si va fi mereu fascinat de putere, de animalic, de instinctiv, de lucrurile interzise. Omul e predispus sa cedeze in fata ispitei. Si poate ar trebuie sa ne intrebam din cand in cand daca asta e bine sau nu.

...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul e o carte care te pune pe ganduri, care te face sa-ti revizuiesti principiile si valorile si sa te intrebi daca sunt totusi corecte, daca nu cumva te-ai indepartat de niste principii morale de baza. De asemenea, cartea e o reintoarcere la originile miturilor si nu in ultimul rand, o oportunitate de a te intreba daca sunt intr-adevar doar simple mituri sau toate aceste legende nu au, cumva, un sambure de adevar.

...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul e un roman care iti ofera alt punct de vedere si te provoaca sa gandesti altfel. Si macar de asta, ar trebui incercat de oricine a citit o carte cu vampiri "moderni" (si nu numai).

miercuri, 14 noiembrie 2012

Precomanda Maximum Ride #2 de James Patterson

Pentru a precomanda Scoala s-a terminat...pe veci, volumul al doilea din seria Maximum Ride, scrisa de James Patterson, click aici. La precomanda, beneficiati de 25% reducere si de transport gratuit.


Descriere:
"Iată cum stă treaba pentru oricine-i nou-venit în această aventură.
Suntem şase: Angel, care are şase ani; Gasman, opt ani; Iggy, paisprezece ani, şi orb; Nudge, unsprezece ani; Fang şi cu mine (Max), care avem paisprezece ani. Am evadat din laboratorul unde am fost crescuţi, ni s-au dat aripi şi alte diverse puteri. Ne vor înapoi, foarte mult. Însă noi n-avem de gând să ne întoarcem.
Niciodată."


Chiar dacă cei şase copii-pasăre trec uneori prin momente tragice, sunt urmăriţi şi atacaţi, nimic nu-i poate opri din drum. Visul lor de a-şi găsi părinţii se spulberă însă după ce unul dintre ei reuşeşte să-i cunoască pe cei care i-au dat viaţă. Dezamăgirea este atât de profundă şi de dureroasă, încât preferă să se întoarcă la prietenii înaripaţi lângă care se simte ca într-o familie adevărată. Destinul pare să le surâdă la un moment dat, când agentul FBI Anne Walker îi ia în grijă şi le asigură tot ce-şi poate dori orice copil – o viaţă normală, un cămin adevărat, mers la şcoală, prieteni etc., etc.
Dar visul frumos nu durează, fiindcă Eliminatorii şi „halatele albe” sunt pe urmele lor, mai hotărâţi ca niciodată să-i captureze…
Şi în tot acest amalgam de aventură, mister, curaj şi luptă pentru supravieţuire, Max nu trebuie să uite că – atunci când va veni momentul apocaliptic al omenirii –, ea va trebui să fie salvatoarea vieţii pe Pământ.

marți, 13 noiembrie 2012

The Host movie trailer

Dupa cum stiu cei care urmaresc acest blog, mie mi-a placut seria Amurg (cartile, nu filmele). Mi-a placut enorm cand am descoperit-o, a fost primul meu contact cu fantasy-ul paranormal si de atunci a inceput sa-mi placa genul. Ceva mai tarziu, am primit cadou Gazda. O zi mai tarziu, o citisem si am fost captivata definitiv si irevocabil. Cumva, Meyer are talentul sa ma faca sa simt intr-un mod in care altora nu le iese si in timp ce la Amurg, am avut mici dezamagiri (am avut momente in care am urat din adancul sufletului fiecare personaj si inca detest finalul), Gazda mi-a placut de la cap la coada.

La un moment dat, s-a decis ca urmeaza sa se faca un film dupa Gazda. Pana aici, nimic de reprosat. Dar de curand, am vazut si eu actorii si... Chiar e atat de greu sa se faca un film bun dupa o carte? E chiar atat de imposibil sa se respecte niste descrieri asternute pe hartie mult inainte de aparitia ideii de film? Jared trebuia sa fie cu vreo 7 ani (parca) mai mare decat Melanie. Arata aproape ca fratele ei mai mic. Ian trebuia sa fie un goriloi (ca aspect) brunet, betigas din film e blond toata ziua. Ea... ma rog. Ea merge, sa zicem. Ei... I'm more than dissapointed.

Dar cumva, si la Twilight, desi am detestat actorii din secunda 1, in timpul filmelor (mai ales la 3, 1 a fost slab slab slaaaaaab si 2 a fost okay-ish) am reusit cumva sa mai simt ceva din ce simtisem cand am citit cartile, asa ca m-am dus cuminte si le-am vazut pe toate - si o sa merg sa vad si finalul. Asta ramane valabil si la The Host, am vazut trailerul proaspat aparut si desi nu pot sa fiu de acord cu distributia, sentimentele sunt inca acolo... si povestea pare respectata. Aruncati si voi o privire:


Sursa

Premiera e la cateva zile dupa ziua mea, e una din cartile mele preferate si in ciuda actorilor, mi-a placut trailerul... deci eu una o sa merg sa vad filmul. Daca nu macelaresc povestea, probabil ca o sa-mi si placa... dar parerea completa o s-o aflati la sfarsitul lui martie :). Pana atunci, daca mai apar trailere, o sa va tin la curent.

luni, 12 noiembrie 2012

Recenzie: Spulbera-ma (Atingerea lui Juliette #1)



In ziua de azi, cred ca e foarte greu sa mai gasesti carti bune in categoria young adult. Practic, toate sunt la fel: o poveste de iubire care constituie principala idee a cartii, de obicei narata la persoana intai din perspectiva ei si de obicei cu un triunghi amoros care sa mentina lucrurile interesante. Dupa cateva carti, ai senzatia ca le-ai citit pe toate, mai ales pentru ca tipul (sau cei doi) sunt de obicei fie puternici, protectori si complet devotati, fie viciosi, afemeiati, dar cu o parte sensibila care iese la iveala doar in prezenta ei.
Totusi, totusi, exista si exceptii. Spulbera-ma e, din fericire, una dintre ele, si nu din motivele la care va asteptati.


Rezumat:
Juliette nu e un om normal. Asta o stie inca de mica. Atingerea ei e fatala si, imediat ce si-au dat seama, parintii ei au tratat-o ca pe un monstru, nu ca pe o fiica. In cele din urma, a fost luata de acasa si inchisa. De atunci, singura "priveliste" de care a avut parte au fost cei 4 pereti ai celulei ei si mica fereastra. Singurii "prieteni" i-au fost cuvintele pe care le asterne cu zgarcenie pe putna hartie cu putina cerneala pe care o are.
Nici lumea ei nu e una normala. Natura s-a schimbat. Vremea a devenit imprevizibila. Norii nu mai au culoarea care trebuie. Pasarile nu mai zboara. Hrana nu mai e de-ajuns. Lucrurile au devenit atat de scumpe incat nimeni nu si le mai permite. Oamenii mor. Pana cand Restauratia le ofera speranta.
Si lui Juliette ii ofera companie.
Pentru prima data dupa 264 de zile, ea are contact cu o alta fiinta umana atunci cand primeste un coleg de celula. Dar el nu e oricine. In primul rand, e baiat. In al doilea rand, Juliette il cunoaste.
Si lumea ei nu va mai fi niciodata la fel...

My view:
Da, povestea principala nu e salvarea lumii, ci trauma iubirea lui Juliette. Triunghiul amoros e, in mare, la locul lui. Cele doua personaje masculine (sunt doua, dar nu am vrut sa va dau spoilere, de aceea n-am ajuns sa vorbesc si despre al doilea in rezumat) sunt exact cele doua stereotipuri despre care am vorbit in introducere. Povestea e prea concentrata pe iubire ca sa explice cum mi-ar placea destul de detaliat lumea post-dezastru, asa ca nu asta o face diferita.
La o privire superficiala, e o carte ca toate celelalte. Dar apoi incepi s-o citesti. Si, la naiba, e destul foarte incredibil de bine scrisa! Ceea ce imi place la majoritatea cartilor e faptul ca ma fac sa simt ca sunt cu adevarat acolo, ca traiesc alaturi de personaj. Aici e mult, mult mai mult de-atat. Simti cum fiecare cuvant are viata lui, cum fiecare fraza e un tablou cu sute de mii de fatete, de intelesuri, cum fiecare litera e un mic diamant valorificat la intregul lui potential. Nu am talentul lui Tahereh Mafi ca sa va explic cat de frumos fascinant e scrisa cartea, cat de incredibil de diferit e stilul autoarei, cat de mult mi-a placut fiecare pagina din carte.
Nu pot decat sa folosesc cel mai simplu cuvant: Cititi-o! Asa, o sa intelegeti. Chiar daca nu va plac YA-urile, asta merita!

Multumesc pentru aceasta carte sponsorului nostru, libris.ro, o librarie online de unde va puteti comanda carti online la preturi exceptionale si unde puteti gasi si carti in engleza, ca sa va bucurati de povesti in limba in care au fost scrise.

duminică, 11 noiembrie 2012

Precomanda Lumina ce se stinge (Dying of the Light)

Pentru a precomanda Lumina ce se stinge, primul roman publicat de George RR Martin, click aici.

Descriere:
"Un space-opera de neuitat, romanul de debut al lui George R.R. Martin înfăţișează o viziune provocatoare asupra nopţii eterne. În Lumina ce se stinge palpită o lume în care coabitează mai multe culturi, unde prada și vânătorul își schimbă adesea rolurile.
O planetă se stinge, îndepărtându-se de stelele vecine și îndreptându-se spre teritoriul frigului, al întunericului și al morţii. Odată cu ea, vor pieri paisprezece orașe. Iar eroul, părăsit de iubită, nu mai găsește sensul vieţii.
George R.R. Martin a scris un roman al dispariţiei și al temerilor. Lumina ce se stinge dezvăluie o scriitură rafinată, pusă la lucru într-o ficţiune ce-și răsplătește cu asupra de măsură cititorul."


My view:
Dadadadada! Nu pot sa cred cat de "la fix" s-au hotarat sa publice cartea asta. Ca fan cu o usoara obsesie, eu tot intru pe blogul lui Martin si am tot auzit de cartea asta, asa ca incepusem sa ma gandesc cum sa fac sa fac rost de ea de prin strainate... cand am vazut ca urmeaza sa fie scoasa la noi! Deja numar zilele pana pe 24 noimebrie si sper ca, daca am putin noroc, o s-o gasesc la Gaudeamus (care incepe pe 21, parca). Oricum, e clar ca imediat ce pun gherutele pe ea, ma deconectez de lume pana cand o termin!

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Saga Dune de Frank Herbert

Opera de geniu. Nu exista cuvinte mai bune pentru a caracteriza pe scurt incredibila saga Dune a lui Frank Herbert. 6 romane in care autorul da dovada de imaginatie, inventivitate si talent iesite din comun.

Rezumat:
Mult in viitor, cand omenirea traieste deja in cadrul unui Imperiul Galactic, Arakis (cunoscuta si ca Dune) este cea mai valoroasa planeta din intregul Imperiu. Desi e doar un desert arid, fara nicio mare nicaieri, aici se gaseste cea mai valoroasa substanta din intregul Univers: mirodenia. Dar pe langa raritatea ei, e si extrem de greu de obtinut, deoarece in desert traiesc viermii de nisip, suficient de sensibili cat sa simta pasii umani la suprafata nisipului si suficient de mari cat sa inghita o fabrica de extractie.
Viermii pot trai doar in desert. Dar distrugerea desertului ar insemna distrugerea mirodeniei, deoarece viermii in stadiul de larve o produc. Asa ca oamenii au invatat sa se adapteze, traind in ariditate cu ajutorul unor haine speciale - distraie - care le absorb si filtreaza apa eliminata din corp. De asemnenea, au colectoare speciale ale apei din atmosfera. Si omenirea se adapteaza inca o data si supravietuieste.
Aceasta lume o primeste in grija Ducele Leto, care se muta aici impreuna cu familia lui: Doamna Jessica si Paul Atreides, fiul ducelui. Insa cand tatal sau cade prada intrigilor, Paul trebuie sa invete sa supravietuiasca pe Dune, in desert, printre oamenii la fel de aspri ca stilul lor de viata.

My view:
Mica mea descriere nu reda nici pe departe farmecul incredibil al seriei, nu acopera nici pe departe fascinatia pe care o exercita Dune asupra fiecarui cititor, complexitatea acestei lumi izvorate din imaginatia unui geniu. Nu exista cuvinte care sa cuprinda minunatia sagai Dune, cu exceptia celor cu care a fost scrisa. Cititi cartile pentru ca nici nu stiti ce pierdeti. Indiferent ce fel de SF va place, il veti gasi aici. Daca nu va place SF-ul, cu atat mai mult ar trebui sa incercati macar prima carte. Daca n-o sa va placa, abia atunci puteti afirma cu certitudine ca SF-ul nu e genul vostru.

Dar cartile acestea au intr-adevar de toate. Au intriga politica. Au o lume incredibil de bine si de detaliat creata. Au niste concepte absolut fantastice (spre exemplu, capacitatea unor oameni de a avea amintirile tuturor stramosilor lor, din cele mai vechi timpuri). Au animale uimitoare si un ecosistem extrem de bine pus la punct si explicat. Au niste personaje bine gandite, bine conturate si de care te atasezi incredibil de usor. Au organizatii secrete incredibil de dezvoltate, cu oameni extrem de bine antrenati. Au povesti de iubire induiosatoare. Au atat de multe elemente splendide imbinat absolut perfect incat ramai repede fara cuvinte la sueprlativ cu care sa le descrii. Si oricum, cuvintele nu sunt suficiente.

Seria este din nou disponibila in totalitate tuturor celor care doresc s-o citeasca, toate cele 6 volume putand fi gasite la editura Nemira, intr-un format splendid si cu niste coperti atragatoare (toate sunt frumoase, dar iubesc in mod special coperta de la Dune si de la Imparatul-Zeu al Dunei atat de mult, incat aproape ca vreau sa le cumpar desi am deja colectia in casa). Weekend-ul acesta, pachetul Dune si multe aletele beneficiaza de 38% reducere, asa ca profitati!
Oferta Nemira

vineri, 9 noiembrie 2012

Recenzie: Atingerea Umbrei (Academia Vampirilor #3)

Things are getting complicated... and hot!

Cam asa as putea descrie pe scurt actiunea cartii pentru ca in timp ce se realizeaza o introducere in politica si modul de organizare al lumii moroilor, Dimitri si Rose incep in sfarsit sa renunte la ideea lor fixa cum ca ar trebui sa stea departe unul de celalat. (Era si cazul ca astia doi sa inceapa sa gandeasca.) Si, in plus, toata ideea cu "atinsa de umbra" e dezvoltata, Rose afland ca poate face "smecherii" noi - si deloc placute. Asadar, ca de obicei, cartea e o lectura placuta, te tine interesat si lipit de ea pana cand o termini. Nu vreau sa va dezvalui mai multe ca sa nu dau vreun spoiler, dar va spun doar ca finalul va va soca (nu e neaparat neasteptat, la un moment dat devine evident, dar autoarea a fost foarte curajoasa ca sa faca asta, parerea mea).

Totusi, lasand plotul la o parte, am o singura mica nelamurire. Conform "lumii" (aka internetului), si in cazul acestor carti exista doua mari tabere: tabara pro Adrien si tabara pro Dimitri. Acum, intrebarea mea este: Ce e asa interesant la Adrien? Serios, tipul nu-mi inspira nimic. Bine, nu sunt eu marele judecator impartial, mereu in carti mi se par mai interesanti barbatii membri in armata, garzi, jandarmerie, bodyguarzi etc. unde domneste disciplina si actiunea rapida, aproape instinctiva decat tipii bogati si viciosi al caror unic scop in viata e sa seduca orice specimen de gen feminin, dar serios, chiar nu vad ce e interesant la Adrien.

Dimitri, in schimb, mi-e simpatic si o inteleg pe Rose, dar nici el nu e "cu toate rotitele la locul lor". La 20 si de ani, nu pot sa inteleg ce e fascinant la o fetita cu o problema de temperament, chiar daca e "ataaaaat de indrazneata si devotata" si seamana atat de "mult" cu el. Dar clar o inteleg pe ea.

Adrien, in schimb, repet, nu-mi spune nimic. Asadar... primesc putina munca de lamurire de la fani? Puppy eyes?

miercuri, 7 noiembrie 2012

Autor pentru o zi #1: Recenzie - Orasul de cenusa



Primul care a dat curs invitatiei/provocarii mele a fost Sorin, caruia ii multumesc pentru implicare. Fara alte introduceri, iata recenzia cartii Orasul de Cenusa:



      Am citit primul volum al seriei Instrumente mortale cu ceva vreme în urmă, aşa într-un fel de pariu cu mine însumi. Orasul oaselor nu m-a dat atunci pe spate, dar mi s-a părut un bun roman cu care să intri în lumea fantasy. Acest al doilea volum e ceva mai bunicel, clar, stilul şi modul de scriere al autoarei s-a îmbunătăţit de la romanul de debut. Povestea însă tot se citeşte destul de greu, cu toate că firul narativ e antrenant, însă nu reuşeşte să te ţină legat de pagini.
      Trecând la subiectul cărţii, menţionez că Simon devine un personaj secundar mai însemnat depăşindu-şi condiţia de simplu mundan. Pe de altă parte, atracţia dintre Clary şi Jace încă există, ba e din ce în ce mai intensă, lucru care nu e prea corect moral, având în vedere că cei doi sunt fraţi – la punctul ăsta am totuşi nişte rezerve, ceva din finalul acestui volum mi-a trezit nişte bănuieli.
      Dacă în volumul anterior instrumentul mortal în discuţie era Pocalul Mortal, de care Valentine avea nevoie pentru a-şi crea propria armată de nefilimi, în volumul acesta se trece la cel de-al doilea instrument mortal: Sabia Mortală. Este vorba despre sabia cu care păzea îngerul porţile raiului odată ce Adam şi Eva au fost alungaţi de acolo. Planul lui Valentine consta în convertirea Sabiei de partea întunericului printr-un ritual care presupune înmuierea ei în sângele a patru specii de repudiaţi: un magician, un elf, un vârcolac şi un vampir.
      Dar ca povestea să se mai complice puţin, Jace nu este văzut cu ochi buni de Închizitoare, reprezentanta Conclavului; el este considerat drept un spion al lui Valentine plasat în mijlocul nefilimilor.
      Categoric se va ajunge la o luptă între forţele demonice ale lui Valentine şi Conclav. De care parte vor fi Jace, Clary şi prietenii lor, rămâne de văzut, sau mai bine zis, de citit.
      Vreau totuşi să subliniez un lucru: autoarea folseşte numeroase referinţe literare ori de cultură urbană sau muzicală în acest al doilea roman al ei. Acest lucru mi se pare demn de apreciat, demonstrând o bună capacitate de a integra literatura într-o societate modernă şi tehnologizată.
      Spor la citit Oraşul de Cenuşă, al doilea volum al seriei Intrumente Mortale, apărut la editura Leda în 2011 în traducerea Cristinei Jinga.

marți, 6 noiembrie 2012

Precomanda Insurgent (Divergent #2)

It's here! Sau o sa fie, incepand cu 20 noiembrie. Dar, pana atunci, puteti precomanda Insurgent, mult asteptatul volum 2 al seriei Divergent de Veronica Roth, facand click aici. Eu deja am facut-o pentru ca nu mai am rabdare sa aflu continuarea evenimentelor din Divergent. La precomanda, beneficiati de 25% reducere si de transport gratuit.


Descriere:
"O tulburătoare poveste de iubire, plină de răsturnări de situaţie, cu decizii sfâşietoare şi dezvăluiri emoţionante ale naturii umane…
Într-un Chicago distopic, unde tinerii care au împlinit vârsta de şaisprezece ani sunt obligaţi să aleagă una dintre cele cinci facţiuni, căreia ar trebui să-i fie devotaţi pentru tot restul vieţii, Tris Prior continuă să-i salveze pe cei pe care îi iubeşte — şi pe ea însăşi —, în timp ce caută răspunsuri la întrebări sfâşietoare despre durere şi iertare, identitate şi loialitate, politică şi iubire.
Pentru Tris, ziua iniţierii ar fi trebuit să reprezinte o victorie şi să fie sărbătorită alături de cei din facţiunea aleasă; în schimb, ziua se sfârşeşte cu orori de nedescris. Războiul bate la uşă, în timp ce conflictele dintre facţiuni şi ideologii se extind cu repeziciune. Şi în vremuri de război, se formează tabere, se dezvăluie secrete, iar alegerile devin irevocabile şi dure. Transformată de propriile sale decizii, dar şi de durerea sufletească şi de sentimentul de vinovăţie, Tris trebuie să-şi accepte Divergenţa, chiar dacă nu ştie ce îi rezervă viitorul."

Data de aparitie a cartii este 20 noiembrie (deja nuimar zilele!), romanul este cartonat, cu supracoperta si are 448 de pagini cu care sa ne delectam!

luni, 5 noiembrie 2012

...mai mult sau mai putin :)

Desi titlul articolului meu continua titlul articolului Andrei despre "aniversarea" mea, personal habar n-aveam ca are de gand sa-l scrie pana nu l-am vazut publicat. Cu atat mai putin credeam ca o sa aleaga sa ignore momentul cand blogul a impinit un an (marturisesc ca eu nu stiam data, spre rusinea mea), dar va marca momentul cand eu am implinit un an... mai mult sau mai putin. (ma spal de pacate daca spun ca nici data asta n-o stiam?)

Practic, eu am inceput sa scriu pe blog prin octombrie 2011. Primul meu articol (am cautat in arhiva ca sa-l descopar) a fost despre aniversarea lui Frank Herbert. Si dupa alte cateva articole despre SF (deh, scriam si eu despre ce stiam), mi-am dat seama ca imi place sa scriu... si ca mi-ar placea cu adevarat sa fac asta mai des. Andra a acceptat imediat si am fost "promovata" drept coautor pe blog, anuntul aparand pe 4 noiembrie, aparent data "oficiala" a intrarii mele in Echipa Povestilor.

Ultimul an vi l-a prezentat Andra in cifre si din punctul ei de vedere. Pentru mine... Am descoperit ceva ce-mi place. Am citit o gramada de pareri interesante (ma refer, normal, la ale voastre). Am organizat niste concursuri de care eu personal sunt mandra. Foarte mandra. Si ca un facut, pana la sfarsitul unui an, ma invatat cum se mananca toate aspectele din blogger (inclusiv schimbarea temelor, de care sunt la fel de mandra ca de descoperirea functiei "planificare"). Dar, per total, concluzia e ca Andra mi-a deschis o lume noua.

Inca nu stiu cum sa-i multumesc pentru incredere. Faptul ca m-a acceptat ca si co-autor a fost fantastic. Fara ea, n-as fi stiut niciodata ca imi place atat de mult sa bat campii despre carti (si aparent, nu numai). Si cred ca cel mai bun mod de a-i multumi e sa ofer la randul meu altora aceasta ocazie. Asa ca vreau sa lansez o provocare pentru toti cei care isi doresc sa scrie.

Vreau sa lansez un proiect numit Autor pentru o zi in cadrul caruia orice persoana interesata sa vada cum e sa scrii pe un blog de carte sa-mi trimita un articol la adresa povesti_intunecate@yahoo.com. Eu le voi publica (inclusiv cu numele vostru, desigur). Singura conditie ar fi ca articolul sa mearga cu tema blogului (poate fi legat in orice mod de universul lecturii, inclusiv recenzii, despre un serial/film care v-a placut etc.).

Proiectul se adreseaza si bloggerilor care fie nu scriu despre carti, fie vor, din orice motive, sa scrie aici. Nu exista o limita de timp, le puteti trimite oricand, proiectul se va desfasura atat timp cat lumea e interesata...
Sper sa va placa ideea si astept articolele voastre!

duminică, 4 noiembrie 2012

Acum un an...

Dragilor, desi blogul cand l-am facut a fost pe 1 aprilie 2011, el a inceput sa functioneze ca lumea de pe 4 noiembrie 2011 cand Ghanda a intrat in echipa, iar astazi a facut un anisor. Nu stiu ce sa spun, dar ma bucur ca in tot acest timp am evoluat destul de binisor si chiar daca nu avem cine stie ce concurusuri de mare amploare si la nivel foarte ridicat, voi continuati sa ne vizitati.

Intr-un an am facut peste 500 de postari si avem undeva la peste 3700 de comentarii, niste scoruri la care nici nu visam in ziua in care Madalina, m-a incurajat sa fac blogul public.

Deasemenea, datorita acestui blog, mi-am facut o gramada de prieteni cum ar fi Simona, Claudiu, Daniela si multi altii, datorita carora am invatat sa fiu blogger si cum sa postez cu inima, nu ca sa fie acolo postarea.

Da, a fost un an lung, frumos si interesant din toate punctele de vedere. Nu doar care erau bune, ci si care erau mai dure decat celelalte. De la fiecare am invatat ceva nou.

Una peste alta, presimt ca va fi o postare lunga daca mai continui, asa ca ma opresc aici cu fabulatul si batutul campilor, motiv pentru care o sa inchei cu un "La multi ani, noua!"

Leapsa alfabet

Cautam astazi un articol mai vechi pe un blog si am dat, in schimb, de o leapsa. Si desi e mai veche, mi-a placut ai am vrut s-o preiau. Ideea e simpla, trebuie alcatuita o lista cu cartea preferata pentru fiecare litera a alfabetului. Si a mea arata cam asa:

Amurg - Stephenie Meyer
Buna seara, Melania! - Rodica Ojog-Brasoveanu
Camuflaj - Joe Haldeman
Dune - Frank Herbert
Eragon - Christopher Paolini
Fuga Vanatorului - GRRM, Gardner Dozois si Daniel Abraham
Gazda - Stephenie Meyer
Harry Potter (toate 7) - J.K. Rowling
Ilion - Dan Simmons
Jocurile foamei - Suzanne Collins
Luna plina - Kelley Armstrong
Magicienii - Christopher Priest
Navele pamantului - Orson Scott Card
Out of Sight, Out of Time - Ally Carter
P.S. Te iubesc - Cecelia Ahern
Robotii si Imperiul - Isaac Asimov
Sfarsitul copilariei - Arthur C. Clarke
Turbion - Robert Charles Wilson
Urzeala tronurilor - George R.R. Marin
Vei fi acolo? - Guillaume Musso
Wyrm - Orson Scott Card
Xenocid - Orson Scott Card
Zburatorii noptii - George R.R. Martin
# 2001: Odiseea Spatiala - Arthur C. Clarke

Dau leapsa mai departe lui Cori, lui Sorin, Madalinei, Simonei, Mariei, fetelor de la Walking on Letters, fetelor de la Love for Books si oricui mai doreste s-o preia.

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Blogul are haine noi!


Dupa cum puteti vedea, blogul si-a schimbat putin aspectul. De data asta, a avenit randul meu sa ma joc cu imaginile si culurile. E prima data cand fac chestia asta in blogger, deci sper ca n-am dezamagit pe nimeni. Totusi, interfata e super-prietenoasa, aproape ca mi-a servit totul pe tava.

Bannerul, insa, e "opera" mea. M-am jucat cu o idee care cred ca va e familiara tuturor: faptul ca romanele te poarta dincolo de lumea rece si gri intr-o alta lume, una vie, plina de culoare si de fantezie. Iar paleta de culori pamantii merge, cred eu, cu ideea de toamna tarzie.

Dar in final, voi sunteti cei care decideti... Asadar, va place?

joi, 1 noiembrie 2012

Recenzie: Magie de doi bani de Kelley Armstrong

O sa procedez putin mai neortodox prezentandu-va intai cartea aceasta si mai tarziu A doua luna plina, volumul 2 din Femei din Cealalta Lume, dar Magie de doi bani (vol.3) poate fi citita si separat, fara sa se piarda nimic din farmecul cartii.

Rezumat:
Paige este o tanata de 23 de ani care lucreaza ca designer de pagini web. Mama ei a murit cu un an in urma si tot atunci, Paige a primit tutela lui Savannah, o tanara de 12 ani. Doar ca sunt si altii care isi doresc custodia fetitei, inclusiv presupusul ei tata, care pare a avea resursele sa o si obtina.
De parca viata lui Paige nu e suficient de complicata avand in vedere ca trebuie sa aiba grija de un copil si sa si lupte ca sa-l pastreze, se intampla ca Paige sa fie si o vrajitoare. Dupa moartea mamei ei, ea a trebui sa preia conducerea Sabatului vrajitoarelor. Iar Savannah nu e o simpla fata, ci cea mai puternica vrajitoare pe care a cunoscut-o Paige. In plus, fetita are probleme serioase cand vine vorba de intelegerea consecintelor folosirii magiei. Cat despre tatal care vrea custodia.. el e nu doar vrajitor, ci si liderul unei Cabale, o organizatie extrem de puternica, influenta si bogata.
De-ajuns pentru ca Paige sa-si blesteme zilele? Nu. Pentru ca in micul orasel in care traieste apar zvonuri cum ca ea ar fi o vrajitoare... si oamenii incep sa o creada o satanista pornita sa distruga linistea oraselului. Imediat, Sabatul ei decide ca risca expunerea si nu vrea sa-o mai acorde niciun fel de sprijin.
De partea ei se pare ca nu este decat Lucas Cortez, un vrajitor, dar si el ridica nenumarate banuieli...

My view:
Da, mi-e dor de Clay. N-o sa pot s-o neg vreodata, pentru ca el e personajul meu masculin preferat din toata literatura fantasy paranormal. Dar volumul acesta s-a ridicat la nivelul celorlalte, Kelley Armstrong facandu-l la fel de captivant ca de fiecare data. Dupa ce in primele doua carti din serie ni s-a prezentat indeaproape lumea varcolacilor si modul lor de organizare, acest volum incepe sa ne introduca in lumea vrajitoarelor. Fascinant mi se pare ca inca de la inceput, se spune clar ca vrajitoarele si vrajitorii sunt specii diferite. Si pe parcurs, primim suficiente explicatii incat sa intelegem de ce. Exista si elemente de istorie si de cultura, toate bine impletite cu actiunea, ca sa lamureasca, nu sa plictiseasca. Asadar, inca o data, Kelley are o viziune unica asupra lumii magice, vizune pe care a reusit s-o transpuna intr-o carte pe care o s-o cititi pe nerasuflate!
Va recomand cartea cu caldura, indiferent daca ati cititi sau nu celelalte doua volume din serie pentru ca daca va place fantasy-ul paranormal, n-are cum sa nu va placa Armstrong!

Precomanda Trezita in zori de zi (Shadow Falls #2)

Pentru a precomanda Trezita in zori de zi, volumul al doilea din seria Shadow Falls, scrisa de C. C. Hunter, click aici. La precomanda, beneficiati de 25% reducere si de transport gratuit.


Descriere:
"Kylie luptă în continuare să facă faţă vieţii din lumea reală, dar şi celei din lumea fiinţelor supranaturale din care nu este sigură că doreşte să facă parte. Întrebarea Ce fel de creatură sunt eu? o urmăreşte continuu şi îşi doreşte mai mult decât orice să găsească răspunsul. Înconjurată de vampiri, vârcolaci, metamorfi, zâne şi vrăjitoare, trebuie şi ea, la rândul ei, să descopere ce puteri are şi ce loc ocupă în marea familie a creaturilor din lumea fantastică.

Dar, până atunci, are de înfruntat o fantomă insistentă care îi tot repetă că o persoană dragă ei îşi va pierde viaţa în curând, dar şi o creatură venită din partea întunecată a lumii supranaturale, care o urmăreşte pas cu pas. Curajoasa Kylie depăşeşte obstacole, realizează lucruri de care înainte nu era capabilă, trece prin momente palpitante şi tulburătoare, alături de adevăraţii prieteni.

Şi fiindcă totul se petrece în Shadow Falls, o tabără de adolescenţi, nu poate lipsi nici povestea romantică. Cine va fi alesul? Seducătorul Derek sau vârcolacul Lucas?"

Data de aparitie a cartii este 7 noiembrie, romanul este cartonat, fara supracoperta si are 480 de pagini!

miercuri, 31 octombrie 2012

Rezultatele concursului de Halloween



In primul rand, vreau sa va multumesc tuturor celor care ati participat la concurs. Mi-a placut sa va citesc parerile, va multumesc pentru incurajari si sper sa continuati sa urmariti blogul!


Castigatorii (sau, mai bine zis, castigatoarele) acestui concurs sunt cassady - cu infricosatorul scor de 232 de comentarii, care a castigat un voucher de 40 de lei oferit de libris.ro - si Larisa Oana, care a castigat Revelatia de Kelley Armstrong, carte pusa la bataie de Andra.

Felicitari, fetelor! O sa va rog sa-mi trimiti un e-mail la adresa povesti_intunecate@yahoo.com in care sa-mi lasati datele personale (nume complet, adresa, numar de telefon).

Mai jos este clasamentul final:
• cassady - 232 comentarii
• Larisa Oana - 89 comentarii
• Alexandra Gheorghiev - 97 comentarii
• Andreea - 54 comentarii
• Paun Cezara - 34 comentarii
• AlexaAle - 33 comentarii
• Stephany - 18 comentarii
• Stan Dana - 11 comentarii
• giorgiana - 2 comentarii

Inca o data, felicitari tuturor si bravo castigatoarelor! Multumim de asemenea sponsorului acestui concurs, libris.ro, o librarie online unde gasiti sute de carti la preturi exceptionale si unde va puteti comanda chiar si carti in engleza, ca sa va bucurati de povesti in limba in care au fost scrise.

Halloween intunecat!

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Recenzie: Out of Sight, Out of Time (Fetele Gallagher #5)


Cand am terminat volumul 4 al seriei, mi s-a parut mult mai bun decat celelalte, si prin finalul deschis, mi s-a parut o incheiere mai mult decat potrivita pentru o serie de romane cu spioni. Insa in martea cand apareau de obicei cartile, curiozitatea a invins si am vrut sa citesc cateva recenzii din strainatate, ca sa vad cum e cartea cu numarul 5, aparuta peste ocean in primavara acestui an.

Insa, in loc de recenzii, am gasit ceva mai bun: un e-book. Si desi nu posed un e-book reader serios (desi planuiesc sa intru in randul lumii tehnologizate corespunzator si sa-mi iau un kindle), mp3-ul meu face fata cu brio cerintelor, asa ca mi-am descarcat carticica electronica... si am ramas cu gura cascata.

Fara discutie, volumul 4 e bun. 5-ul insa e "Oau!". E dovada incontestabila ca autoarea stapaneste perfect notiunea de "character development", dar si a faptului ca, dupa un timp, stilul copilaresc, naiv si glumet al lui Cammie devine plictisitor. Asa ca micuta spioana are parte de cateva evenimente care o fac sa se maturizeze enorm si asta se vede si in naratiune. Acum nu mai apar glumite si jocuri de cuvinte in cele mai nepotrivite momente, ci doar atunci cand sunt necesare. Inamicii lui Cammie devin si ei mai sofisticati, la fel ca si tehnicile lor. Imprevizibilul e dus la cote maxime si cartea reuseste sa te tina cu sufletul la gura. Ceea ce, comparativ cu primul volum, care din start mi s-a parut o carte despre orice, mai putin despre spionat, arata o evolutie surpinzatoare.

Si acesta e cuvantul care descrie cel mai bine cartea: surprinzatoare. Nu doar actiunea te ia prin surprindere, ci si maturizarea lui Cammie si schimbarea stilului narativ. Si toate luate impreuna fac o carte extrem de reusita, numai buna de citit intr-o zi relaxanta, ca sa agite putin lucrurile in cititori. O adevarata carte cu spioni la care chiar nu ma asteptam. Oau! Serios! Incercati sa aveti rabadare sa ajungeti la volumele 4 si 5, seria chiar ajunge sa merite!