Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

duminică, 30 decembrie 2012

Rezultatele concursului de iarna


In primul rand, imi cer scuze pentru ca a durat atat de mult pana la anuntarea rezultatelor, dar calculatorul meu e defect, asa ca n-am putut intra pe net. Va multumesc tuturor celor care ati participat la concurs, mi-a placut sa va citesc comentariile si sa stau de vorba cu voi si nu pot decat sa sper ca veti urmari blogul in continuare.

Castigatorul acestui concurs este Paun Catalina Cezarina, care a castigat un voucher de 40 de lei oferit de libris.ro Felicitari si o sa te rog sa-mi trimiti un e-mail la adresa povesti_intunecate@yahoo.com in care sa-mi lasi numele complet, adresa si un numar de telefon.

Inca o data, felicitari tuturor, mai ales castigatoarei! Multumim de asemenea sponsorului acestui concurs, libris.ro, o librarie online unde gasiti sute de carti la preturi exceptionale si unde va puteti comanda chiar si carti in engleza, ca sa va bucurati de povesti in limba in care au fost scrise.

Sarbatori fericite!

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Postari de iarna #2 - Familia

As putea scrie kilometri intregi despre familie si cat de mult inseamna ea pentru mine. Din fericire, cerinta imi cere sa ma reastrang la iarna si la sarbatorile din aceasta perioada, altfel nu cred ca as sti de unde sa incep...si cu atat mai putin cand sa ma opresc.

Nu-mi pot imagina un Craciun departe de familie. Inteleg preferinta unora de a-si petrece sarbatorile alturi de prieteni sau colegi, dar pur si simplu nu ma pot vedea langa bradul altuia. Tin la prietenii mei si vrea sa impart cu ei unele momente unice, dar nu si pe acestea. Pentru mine, Craciunul=familie punct.

Explicatia e simpla: pentru mine Craciunul inseamna caldura caminului versus frigul de afara. Si nu cred ca exista caldura mai mare decat in sanul unei familii, nu cred ca exista un loc unde sa te poti incarca cu mai multa energie interioara decat acasa. Sunt perfect constienta de faptul ca am avut enorm de mult noroc sa am o familie fercita si unita care sa poata, ca intreg, oferi tuturor "combustibilul" necesar pentru a genera caldura interioara despre care vorbeam. Sunt constienta ca familia mea este ceva incredibil de nepretuit si e ceva pentru care sunt recunoscatoare, iar o parte din aceasta recunostinta mi-o arat petrecand alaturi de ei aceste zile dedicate pana la urma celor dragi, impartasind cu ei recunostinta si caldura mea.

Nu cred ca pot explica mai bine de-atat ceea ce simt alaturi de ai mei, nu cred ca exista cuvinte care sa descrie ceea ce simt cand ii vad cum inca se tin din mana sau danseaza impreuna sau au un mic moment in care se vede cat de mult tin unul la celalat. Pur si simplu nu exista cuvinte pentru asta, la fel cum nu exista cuvinte pentru a descrie placerea simpla a unei dimineti tarzii in care stam impreuna si ne desfacem cadourile, ascultand colinde si band ciocolata calda sau vin fiert...

Va urez si voua de pe-acum sarbatori fericite si sper sa le petreceti alaturi de persoanele care va pot oferi ceea ce imi ofera mie familia mea!

joi, 20 decembrie 2012

Precomanda Doua adevaruri si o minciuna (Jocul minciunii #3)

Pentru a precomanda Doua adevaruri si o minciuna, volumul a treilea din seria Jocul minciunii, scrisa de Sara Shepard, click aici. La precomanda, beneficiati de 25% reducere si de transport gratuit.


Descriere:
"Povestea Emmei şi a lui Sutton a ajuns la runda a treia, cu un nou slalom printre indicii şi piste false. De data aceasta, în rolul de suspect al zilei se află Thayer, fratele fugar al prietenei lor Madeline. Acesta a dispărut înaintea lui Sutton, şi umblă vorba că cei doi erau implicaţi în nişte ltreburi dubioase. Dar acum Thayer a reapărut – viu şi nevătămat! – , iar Emma are o sarcină grea: să-şi dea seama dacă el e doar un iubit care suferă, sau un fost iubit care se pregăteşte să dezvăluie secretul Emmei, punând astfel capăt periculosului ei joc.

Cel de-al treilea capitol din Jocul Minciunii adânceşte misterul, în acelaşi timp dezvăluind ceva mai mult din amintirile lui Sutton, pe măsură ce Emma descoperă alte şi alte indicii. Şi devine clar că deşi Thayer este marele suspect pe lista Emmei, el reprezintă şi marea dragoste a lui Sutton.

Din nou avem de-a face cu o mulţime de drame şi mistere ─ de la ciudata legătură între gemene, inimi frânte şi secrete tulburătoare, până la farse din Jocul Minciunii, vizite la închisoare, rivalitate între surori, întâlniri romantice pe terenul de tenis, petreceri şi probleme de familie.
Pe scurt, suspans şi adrenalină!"

marți, 18 decembrie 2012

Recenzie: Lumina ce se stinge - George RR Martin

Cand am aflat ca Nemira intentioneaza sa publice primul roman al lui George RR Martin, am inceput sa numar zilele pana cand il voi putea cumpara si "devora". Imediat ce am facut rost de el, m-am scufundat in lumea incredibila a lui Martin... si am regretat inca o data ca toate cartile trebuie sa se termine si ca trebuie sa ma intorc la realitate.

Rezumat:
Worlon nu a fost niciodata o lume in adevaratul sens al cuvantului. N-a apartinut niciodata unei stele, urmandu-si drumul prin galaxie fara sa faca parte din niciun sistem planetar. Perioada ei de glorie a fost in apropierea unui sistem de stele numit Coroana Iadului, cand gheata de la suprafata planetei s-a topit si pentru cativa ani, viata a inflorit si oamenii au venit pe Worlon, intr-un Festival continuu... Dar Festivalul s-a incheiat si Worlon se indreapta spre inevitabilul ei amurg, spre moarte si apoi spre parasirea Galaxiei, o calatorie fara intoarcere in imensul vid interstelar.
Personajul principal al romanului, Dirk t'Larien are un destin asemanator cu al planetei: a trait o perioada incredibil de fericita alaturi de Gwen Delano - pe care o poreclise Jenny - marea iubire a vietii sale care insa a ales sa-l paraseasca. In cei 7 ani scursi de atunci, viata lui a fost un amurg continuu, el pierzand incet toate caracteristicile omului vesel, luminos, care fusese alaturi de Jenny a lui. Asadar, atunci cand ea il cheama, in Dirk infloreste licarul sperantei... care nu se stinge nici macar cand afla ca intre timp ea s-a casatorit. Jaan, sotul ei provine dintr-o cultura in care femeile sunt simple obiecte, iar Dirk simte ca este de datoria lui s-o salveze pe Jenny.

My view:
Pe langa simbolistica evidenta a sfarsitului si pe langa descrierea ciocnirii unor culturi incompatibile, romanul abordeaza si o tema extrem de interesanta, sintetizata superb de Martin in cateva randuri: Da un nume unui lucru, iar lucrul acela se va transforma cumva, ajungand sa se contopeasca cu acel nume. Toate adevarurile se gasesc in nume, si toate minciunile deopotriva, caci nimic nu denatureaza mai mult ca un nume incorect, un nume nepotrivit care poate schimba si realitatea si aparentele. Problema numelor constituie drama personajului Gwen, personaj care m-a impresionat in mod deosebit, ea fiind incapabila sa-si gaseasca locul. Indragostita de Dirk, n-a putut suporta faptul ca el o iubea pe Jenny, personalitate in care Gwen nu s-a putut regasi. Ulterior, ea a considerat ca isi gasise locul alaturi de Jaan, insa desi acesta ii respecta si foloseste numele, o data cu "casatoria", ea a devenit si betheyna, termen ce semnifica, de fapt, o femeie aflata sub protectia - si in posesia - unui barbat. Si, desi tine la Jaan, Gwen nu se identifica nici cu aceasta denumire...

Totusi, ceea ce admir cel mai mult la acest roman este migala cu care a fost scris. Nu exista niciun nume de planeta aruncat la intamplare, niciun termen inventat fara sa fie explicat. Toate sunt documentate intr-o anexa la sfarsit, oferind greutate si realism romanului. Astfel, George RR Martin demonstreaza in acest prim roman al sau ca nu vrea sa faca nimic pe jumatate, lucru pe care il consider demn de respect, daca nu de admiratie. Cartea e un must-read pentru toti fanii lui GRRM si pentru oricine apreciaza un SF de calitate.

vineri, 14 decembrie 2012

Movie Review: Breaking Dawn - part II

V-am promis la un moment dat ca o sa va povestesc despre o "ieseala" cu colegii. Stiu ca a trecut ceva timp de-atunci, dar pur si simplu n-am avut inspiratie. Azi insa sunt in forma, ma gadila degetele sa fac lucruri (apropo, sper ca va place noua tema, mie una mi-a placut mult sa lucrez la ea). Probabil pentru ca, in mod neoficial, am luat vacanta (inca se merge la scoala, dar doar pentru "birocratia" de sfarsit de semestru).
Revenind la "ieseala"... Am fost cu niste colegi sa vedem Breaking Dawn - part II. Si, per total, a fost... decent. Adica a avut un numar egal de bile albe si negre.

Incep cu cele negre:
• Actorii principali. God, please kill them. Sau macar sa-i scoata de pe marele (si micul) ecran. Singurul mod in care i-as putea califica drept "incredibili" ar fi daca as incerca sa spun ca nu sunt deloc credibili. Mi se pare ca devin mai inexpresivi cu fiecare film. Totul pare fortat, repetat, nenatural... si deci fals. Imi pare rau pentru toti fanii lor, dar eu nu mai pot sa-i sufar. Noroc ca nu mai trebuie >:)
• Scena de dupa trezirea Bellei. Este una din scenele mele preferate din carti, e aproape magic felul cum e descris faptul ca ea vede fiecare fir de praf, dar si detaliile pasarilor de la cine-stie-cati-kilometri departare, cum aude tot, inclusiv radioul unei masini care trece pe o sosea indepartat, cum simte fiecare lucru de mii de ori mai intens... Pur sis implu magic. In film, e o camera cu zoom bun. Am fost incredibil de dezamagita.
• Clanul romanilor. Un italian si un tip incredibil de blond? Si cu accent de orice, mai putin de romani? Serios, a ramas SUA fara romani autentici? Sau macar putina munca de informare nu strica...

Bile albe:
• Restul actorilor. Gen Carlisle, pe care il ador. Si Aro a fost destul de creepy tura asta. Iar Marcus a jucat impecabil in final. A fost mai credibil decat Kristen si Pattinson in toate cele 5 filme la un loc. Oriucm, multi au fost buni.
• Efectele vizuale. Cu exceptia scenei trezirii Bellei (care a fost prost gandita, nu si prost realizata din punct de vedere vizual), toate scenele care implicau efecte speciale au fost superbe. Inceputul, cand totul ingheata a fost genial, iar scenele din final... Jos palaria!
• Finalul. De miliarde de ori mai genial decat in carte. Daca ar fi murit Renesmee, ar fi fost si mai bine, dar nu le poti avea pe toate. Oricum, a fost superb. A salvat cam tot filmul pentru ca in carti, tensiunea creste spre un climax...care nu exista. In film, e acolo. Si e buuuuun.

All in all, a fost un film ok-ish. Totusi, il recomand doar fanilor. Pentru restul... doar daca nu mai gasesc bilete la The Hobbit (pe care urmeaza sa-l vad saptamana viitoare, abia astept!) si n-au absolut nimic mai bun de facut cu timpul lor :))

Ce fac eu acum...

Stiu ca titlul postarii seamana foarte mult cu un topic pe care il intalnim adesea pe forumuri la sectiunea jocuri, insa eu nu am de gand sa ma joc, ci pur si simplu sa scriu ca sa ma "descarc". Este foarte posibil ca aceasta postare sa arate ca un jurnal, dar eu vreau sa fie mai mult o postare libera. Un fel de discutii de vineri spre sambata seara/dimineata nici nu mai stiu sa ma exprim :))

Nu stiu cati dintre voi ati cumparat ultimele doua reviste Bravo Girl (cele cu seria "Casa Noptii"), dar eu le-am luat, pentru ca intr-adevar vreau seria asta in biblioteca si nu stiam cum sa fac sa o am mai repede. Vara trecuta am citit "Semnul" si mi-a placut. Vreau sa spun ca am mai mentionat intr-o postare ca mi-a fost un tovaras extraordinar pe tren cand nu dormeam. Nu vreau sa ii fac recenzie (inca) dar chiar imi place stilul autoarelor: simplu, scurt, la obiect, cu o actiune usor previzibila, dar pana acum nu am gasit ceva care sa ma "racaie pe retina", asa ca azi cand m-am apucat in metrou spre facultate sa citesc "Tradarea" pana la sfarsitul cursurilor citisem deja uneva la 100 de pagini (86, dar daca nu adorm, o sa ajung la suta curand). E o carte de buzunar interesanta, usoara si care te lasa sa fii atent la teoria consumatorului la marketing sau la scrisoarea de recomandare a unui fost angajat de la engleza si ca bonus am prins in zbor si cateva barfe dintre colege si o discutie foarte aprinsa despre "serialul-feomen" Jurnalele Vampirilor, care apropo nu vi se pare ca devine din ce in ce mai comercial?

Nu prea stiu exact ce vreau sa spun, pentru ca am foarte multe idei in cap. Adica uitati-va putin la mine, am inceput sa vorbesc despre "Casa Noptii" si m-a cuprins furia pe scenarista serialului Jurnalele Vampirilor, care se complica prea mult sa isi pastreze fanii (parerea mea). Poate ca daca as face asta mai des, as avea ceva mai multa ordine in ganduri si asa as afla si parerile voastre despre subiectele care ma rod pe interior.

Apropo, ca sa nu uit ideea, felicitarile mele Ghandei pentru tema de iarna si ca a reparat GFC-ul, nu stiu cum a rusit, dar a facut-o si pe asta.

marți, 11 decembrie 2012

Tradarea (Casa Noptii #2) cu Bravo Girl

Incepand de astazi, la toate choscurile de presa a aparut impreuna cu Bravo Girl cartea Tradarea, volumul 2 al seriei Casa Noptii scrisa de P.C. Cast si Kristin Cast.

Viaţa lui Zoey devine, în sfârşit, frumoasă – a înţeles că a fost înzestrată cu puteri neobişnuite de către Zeiţa Nopţii şi este acum noua preoteasă a Fiicelor ?ntunericului. A început să se simtă acasă în Casa Nopţii şi are chiar un iubit... sau doi. Dar iată că în lumea oamenilor se petrec nişte crime îngrozitoare şi toate semnele par să conducă spre şcoala pentru vampiri. Ca şi cum lucrurile nu ar fi destul de complicate, moartea loveşte şi Casa Nopţii, exact când Zoey are mai multă nevoie de prietenii ei. ?n cele din urmă, ea trebuie să găsească în sine însăşi curajul de a înfrunta o trădare teribilă, care ar putea să-i distrugă sufletul şi să pună în pericol întregul univers al şcolii. Aventura continuă aşadar într-o carte incredibil de tenebroasă, frumoasă şi şocantă!

vineri, 7 decembrie 2012

Postari de iarna #1 - Zapada

Uitandu-ma prin lista postarilor recente de pe blogurile pe care le urmaresc, am dat peste un titlu care mi-a atras atentia: Postarile de iarna. Asa am aflat de ideea fetelor de la Love for books de a lansa in blogosfera o provocare: toate persoanele interesate trebuie sa posteze 3 articole pe teme stabilite de ele si legate de iarna. Am inteles ca e deja al doilea an in care organizeaza aceasta campanie si m-am hotarat sa ma numar printre blogurile inscrise (22!) pentru ca imi place sa bat campii si am vrut sa vad daca o pot face si pe teme care nu-mi plac.

Da, ati ghicit, sunt o persoana care prefera vara si tot ce inseamna ea. Iarna, visul meu e sa imit ursii si sa ma retrag in barlog. Dar din barlogul meu pot scrie, si deci ma voi referi la prima tema dintre cele trei, si anume zapada.

Intamplator, de dimineata, in timp ce degeram pe drum spre scoala alaturi de o colega, la cateva secunde dupa ce s-a plans de frig, mi-a spus ca si-ar dori sa ninga. In capsorul meu, nu prea avea logica pentru ca ar insemna sa fie si mai frig, asa ca am intrebat-o de ce si-ar putea dori asta. Raspunsul ei mi-a placut la nebunie: "Fara ninsoare, parca e frig degeaba." Si cred ca are dreptate pentru ca desi nu-mi place frigul deloc, dar deloc, zapada e una din partile placute (cu o conditie esentiala: eu sa stau in barlog si sa nu trebuiasca sa ies. Deloc.)

Imi place ideea de ninsoare, imi place faptul ca fulgii cad incet pe sol, aproape sfidand gravitatia, parand sa pluteasca, nu sa se prabuseasca. Imi sugereaza zbor, ceea ce pentru mine e egal cu libertatea. Si intotdeauna fulgii de nea ma duc cu gandul la oameni pentru ca toti fulgii sunt superbi, unici, dar efemeri. Exact ca noi. Pentru ca desi avem defectele noastre si individual, si ca grupuri, societati si specie, suntem frumosi prin faptul ca gandim, ca transmitem idei, ca folosim cuvinte pentru a crea imagini, pentru a exprima lucrurile incredibile din mintile noastre. Pentru ca desi toti suntem asemanatori priviti de departe, fiecare e unic. Si pentru ca avem atat de putin timp la dispozitie pe care sa-l valorificam... Dar totusi, pentru cele cateva clipe pe care le avem - in timp masurat la scara cosmica - suntem liberi.

Si apoi mai e covorul acela alb, irezistibil de alb, care straluceste ca miliarde de diamante presarate pe sol, care in soare da un aer atat de frumos oricarui oras, oricat de gri si mohorat ar parea. In general, sunt o persoana careia ii place orasul si tot ce inseamna el, am citadinul in sange, insa nici mie nu-mi place ca Bucurestiul e, in general, gri si mohorat (si, cumva, chiar si in blocurile reabilitate si vopsite e o anume nuanta de gri...). Insa cand totul e acoperit de zapada si iese soarele dintre nori, scaldand totul in lumina... e pur si simplu superb. Mie zapada, in zilele cu soare, nu-mi sugereaza moarte, ci frumusete: o frumusete stralucitoare, scaldata de lumina.

Si imi plac si acei primi pasi in zapada, acele prime urme care parca sfideaza perfectiunea si sarbatoresc viata. De obicei, nu-mi plac cainii, cu atat mai putin cei vagabonzi, insa iarna imi place sa-i vad mergand prin zapada, ei fiind cei care sparg acea perfectiune ireala. Imi place sa vad cum pasii lor raman intipariti pe zapada, imi place sa-i vad alergand si fugarindu-se ca sa se incalzeasca, mai ales prin zapada. Parca aduc o frantura de primordial, de instinctual in mijlocul orasului, care ar trebui sa reprezinte un centru al ratiunii.

Totusi, repet, imi place totul vazut de la geam, inconjurata de caldura barlogului, unde totul e privit de la distanta si elemente precum frigul sau vantul sau poleiul par ireale sau macar extrem de indepartate. Urasc ca acei primi pasi sa fie ai mei, nu-mi place sa ma infofolesc pana mi se pare ca tot continutul dulapului e pe mine doar ca sa fac doi pasi afara si nici dupa jocul cu bulgari nu ma dau in vant pentru ca daca e ceva ce urasc, atunci urasc sa-mi inghete mainile. Insa stand langa calorifer si privind ninsoarea sau zapada cu o ceasca de cacao fierbinte in mana, e absolut superb. Exista, din punctul meu de vedere, un singur lucru mai frumos, si anume marea stralucind la soare. (Mda, pana la urma tot o iubitoare de caldura raman... Insa ma abtin acum si voi vorbi despre asta alta data. Probabil la vara.)

Dar, ca totul pe lumea asta, nimic nu e durabil, oricat de frumos ar fi. In cateva zile, toata acea stralucire devine un morman cenusiu-mocirlos infinit, zapada se topeste si ingheata la loc devenind un blod alunecos si detestabil de gheata si, normal, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa ies din casa si sa infrunt zapada si frigul, moment in care nu-mi doresc decat sa nu mai ninga niciodata...

joi, 6 decembrie 2012

Concurs de iarna

Azi e Sfantul Nicolaie, si deci incepe oficial sezonul cadourilor. Vrem sa profitam de ocazie ca sa oferim si noi o carte cadou celui mai fidel dintre voi, asa ca, sprijiniti de libraria online libris.ro, sponsorul nostru, lansam un nou concurs in care premiem cel mai activ user din perioada sarbatorilor cu un voucher in valoare de 40 de RON pentru cumparaturi pe libris.ro, de unde puteti alege inclusiv din gama variata de carti in engleza!

Pentru a va inscrie, lasati un comentariu la aceasta postare cu numele si adresa de e-mail (si numele GFC, daca aveti cont de google, dar NU este obligatoriu), apoi comentariile vor incepe sa va fie contorizate. Userul cu cele mai multe comentarii castiga. Puteti posta la orice topic de pe blog, indiferent de vechimea acestuia.
Atentie! Detinatorii de bloguri partenere cu libris.ro nu pot participa la concurs.

Concursul se desfasoara in perioada 06-24 decembrie 2012, rezultatele urmand sa fie afisate chiar de Craciun.

Bafta tuturor si multumim sponsorului nostru, libris.ro, o librarie online de unde va puteti comanda carti online la preturi exceptioanle.

Nota: Imi cer scuze, dar am uitat sa mentionez ca doua sau mai multe comentarii succesive ale aceleiasi persoane nu vor fi luate in considerare. Mai multe raspunsuri la comentarii diferite vor fi numarate, insa nu si comentariile consecutive.

miercuri, 5 decembrie 2012

Precomanda Darul (Vrajitor si Vrajitoare #2)

Daca v-a placut Vrajitor si Vrajitoare, atunci probabil asteptati cu nerabdare aparitia volumul 2 al seriei, Darul. Asteptarea voastra se apropie de sfarsit. Si ca sa fiti siguri ca veti citi carte acat mai repede, puteti s-o precomandati, beneficiand astfel si de o reducere de 25% (iar transportul este gratuit!). Pentru a precomanda romanul Darul, click aici.


Descriere:
"ASCULTAŢI-MĂ.
NU MAI AVEM PREA MULT TIMP...
Ei o numesc pe sora mea vrăjitoare, iar pe mine vrăjitor. Suntem consideraţi criminali, aşa-zişii voştri duşmani, şi suntem căutaţi. Dar trebuie să mă credeţi când vă spun că ACESTEA SUNT CELE MAI CUMPLITE VREMURI şi că vremurile cele mai bune nu au rămas decât o amintire îndepărtată.
Imaginaţi-vă că toate lucrurile pe care le-aţi iubit cel mai mult ─ şi pe care probabil le-aţi considerat absolut normale ─ sunt acum interzise. Cărţile voastre, muzica, filmele, arta… totul vă este răpit. Pus pe foc. Asta e viaţa sub dominaţia Noului Ordin. Acum, cu fiecare răsuflare din piept, trebuie să luptăm pentru orice libertate care ne-a mai rămas. CHIAR ŞI IMAGINAŢIA NE ESTE ÎN PERICOL.
Dar dacă vă număraţi printre puţinii care au scăpat din ghearele Noului Ordin, trebuie să ne ascultaţi povestea. Pentru ca atunci când noi nu vom mai fi, să mai rămână cineva care să răspândească adevărul. Cineva care să poarte lupta cea dreaptă.
ŞI IATĂ POVESTEA NOASTRĂ…"

marți, 4 decembrie 2012

Recenzie: Juramant de sange (Academia Vampirilor #4)

Daca tot a aparut astazi cu Bravo prima parte din volumul 5 din seria Academia Vampirilor de Richelle Mead, m-am gandit ca e momentul ideal sa va impartasesc parerile mele despre volumul 4, Juramant de sange.

Rezumat (sursa):
"Atacul recent de la Academia Vampirilor a fost cel mai violent din istoria scolii, sacrificand vieti de elevi moroi si dhampiri, profesori si gardieni. Ba, mai mult, strigoii au luat cu ei un numar de victime...
Dar pentru Rose una singura conteaza... Dimitri Belikov. Si este obligata acum sa aleaga: fie isi respecta juramantul vietii, acela de a o apara pe Lissa – cea mai buna prietena a ei si ultima supravietuitoare a neamului Dragomir - fie sa renunte la Academie si sa se aventureze in lume, vanandu-l pe barbatul iubit. Va trebui sa mearga pana la capatul pamantului ca sa-l gaseasca pe Dimitri si sa-si respecte juramantul pe care i l-a facut, implorata de el. Dar intrebarea este, atunci cand va sosi momentul, va mai vrea el sa fie izbavit? Iar Rose, va gasi ea taria de a-l ucide?"


My view:
De ce? De ce de ce de ce de ce?
Asta e tot ce-mi trece prin cap cand ma gandesc la cartea asta. Cand am inceput seria, mi-a placut. Cand a continuat, mi-a placut si mai mult pentru ca pe langa cliseul relatiei imposibile, mi se prezenta si o lume, o civilizatie si modul ei de gandire. Plus ca personajul principal chiar evolua, se dezvolta si puteam vedea asta. Iar la sfarsitul volumului 3, m-a impresionat curajul autoarei de a-l transforma pe Dimitri in strigoi. Apoi a venit cartea a 4-a. Si... de ce?

Singura parte buna e ca incep sa inteleg de ce Adrien are fani. Dar nu ma incalzeste cu nimic. Dimitri a devenit rau si nu prea. Rose a involuat in 10 randuri cat n-a evoluat in 3 romane. Personajul Adrien a fost regandit complet si acum pare ca i s-a facut o lobotmie. Si stilul autoarei s-a modificat. Eu am romanul de la Bravo si l-am citit in doua parti. Prima m-a plictisit de moarte. De mama mortii. In cele cateva ore cat l-am citit mi s-a parut ca s-au scurs eoni. Autoarea pur si simplu rescria aceeasi idee iar si iar si iar. Rose e deprimata. Rose nu poate trece mai departe. Rose e deprimata. Rose nu poate trece mai departe. Ok, we got it. Adrien e cel cu lobotomia, nu cititorii! Pana si lucrurile noi pe care le scria despre spirit sau despre Alchimisti sau despre comunitatea de dhampiri din Siberia nu mai sunt interesante sau macar captivante. Au fost prezentate in asa fel incat pana si ele m-au plictisit. Asa ca nu pot decat sa ma intreb de ce.

De ce nu poate autoarea sa-si asume un risc pana la capat? Dimitri e rau? Atunci sa fie! Nu s-o menajeze pe Rose, sa-i de ocazia sa aleaga etc etc. Tipul rau ia ce vrea cand vrea. El doar o tine prizoniera si drogata. Ba chiar, ca un tampit, o lasa sa scape de influenta endorfinelor. Dimitri nu era tampit! Si transformarea nu e o scuza sa-l transforme intr-un tampit. Singurele momente cand personajul e bad-guy sunt cele in care relationeaza cu ceilalti strigoi, cand face pe masculul alfa. Atunci e ok, dar nu e de-ajuns.

De ce nu poate autoarea mentine un personaj? Rose evolueaza, devine mai buna, mai puternica, mai temperata etc. Atunci s-o lasam asa! Nu zic sa-l omoare pe Dimitri la prima intalnire, dar pe parcursul primei jumatati a fost tampit de nehotarata, iar pe parcursul celeilalte jumatati a fost tampit de slaba. Oribil.

Si cel mai mare de ce... De ce l-a schimbat pe Adrien? (Si nu e un "de ce?" in sensul de plangere, e un de ce sincer, in sensul de intrebare. Adica "Ce motiv a avut?") Inteleg ce l-a schimbat pe Dimitri. Ma prefac ca inteleg ce a tampit-o pe Rose. Dar Adrien? El era tipul bad-guy, tipul fustangiu, tipul vicios, tipul "de bani gata". Acum e un mielusel. Pot sa inteleg povestile lacrimogene pentru adolescente de genul "eu l-am schimbat". Dar el nu a fost nicio clipa cu Rose, ea n-a dat niciun semn ca il intereseaza, ba chiar a plecat dupa Dimitri si cand el a devenit strigoi. Si Adrien se schimba, devine bun si tandru si ii pasa? Come on! Asa ceva nu numai ca nu se intampla, dar nu e plauzibil nici macar pentru o carte. E ca si cum autoarea a uitat tot ce a scris vreodata despre Adrien.

Cat despre povestea din plan secundar, cea de la Academie, ea ar fi avut potentialul de a salva cartea. In schimb, mi s-a parut pur si simplu scrisa ca sa umple paginile. Nu pot sa spun neaparat ca a fost previzibila, doar seaca si atat de mult lasata in plan secundar incat disparea cu totul si nu mai prezenta niciun pic de interes. Momentul "sinuciderii" Lissei a ridicat putin stacheta, dar n-a fost suficient cat sa salveze cartea. Plus ca a fost destul de slabut explicat.

Stiu ca sunt vehementa si tai in carne vie in recenzia asta, dar seria incepea bine, chiar foarte bine pentru un YA. Si acum, intr-un singur volum, devine sub-mediocra pentru ca niciun personaj nu mai e constant si modificarile n-au niciun fel de temei. Ca si cum autoarea a uitat sa scrie. Nu pot decat sa sper ca in volumele urmatoare totul o sa capete sens si o sa mi se dea un motiv al naibii de bun pentru care Juramant de sange este o carte atat de nereusita.

duminică, 2 decembrie 2012

Bloggeri sub lupa

Am primit de curand invitatia de a ma alatura campaniei Bloggeri sub lupa, o campanie initiata de Sorin care are ca scop cunoasterea persoanelor din spatele articolelor pe care le cititi zilnic.
Pe scurt, am avut de raspuns la cateva intrebari, dar mai multe detalii gasiti aici.

Articolul a fost impartit in doua, primele raspunsuri le gasiti mai jos, iar continuarea a fost deja postata pe blogul Business with letters (link in finalul articolului) .

1. Cine ești și sub ce pseudonim te cunosc cititorii?
Incep cu pseudonimul, pentru ca e mai usor: Ghanda. Cat despre cine sunt... numele meu e Georgiana, dar nu stiu cat ma reprezinta asta. Cel mai usor ma caracterizez spunand ca sunt un berbec care nu crede in horoscop :)).

2.Unde trăiești și care este ocupația ta?
Locuiesc in Bucuresti si culmea e ca n-as vrea sa schimb asta. Sunt eleva cu norma intreaga si cititoare nesatula in timpul liber :).

3.Cum te-ai decis că vrei să deschizi un blog?
Din fericire pentru mine, n-am luat eu decizia pentru ca era ultimul lucru pe care ma vadeam facandu-l. Nici sa intru in Echipa Povestilor n-a fost ideea mea, initial a pornit ca o favoare, apoi am descoperit ca-mi place.

4.De ce ai ales acest titlu?
Tot din fericire, nici pe asta n-a trebuit s-o fac. Nu-mi place sa aleg nume. Totusi, numele blogului imi place pentru ca-l interpretez intr-un mod original (va garantez ca Andra, colega mea de blog si cea care l-a denumit nu se gandea la asta cand a facut-o si ma va crede dusa rau cand va citi asta). Povesti Intunecate se prescurteaza PI, adica π, adica are o mica legatura cu stiintele, eu fiind genul de persoana inclinata spre logica si stiinta mai mult decat spre arta. In mod evident, repet, nu asta e ideea titlului, dar asa il iau eu.

5.Ce alte pasiuni mai ai pe lângă cea prezentată prin intermediul blogului?
Imi place fotografia. Nu ma consider mai mult decat un fotograf amator, dar sunt foarte mandra de unele poze pe care le-am facut, care mi se pare ca reprezinta mai mult decat o imagine, cristalizeaza si un sentiment. Si imi place si editarea pozelor, de asta sunt destul de mandra de bannerul actual al blogului (opera mea).

Continuarea o gasiti aici.

Astept parerile voastre, sunt tare curioasa ce credeti despre raspunsurile mele si despre campanie in general :)

sâmbătă, 1 decembrie 2012

La multi ani, Romania!

Azi, de ziua nationala, majoritatea incurajeaza romanii sa fie patrioti. Mi se pare la fel de stupid ca a le spune oamenilor sa fie generosi de Craciun, smeriti de Paste, indragostiti in februarie (pe 14 sau pe 24, indiferent) si asa mai departe. De parca n-ar trebui s-o facem zilnic.

E la fel de adevarat ca azi e singura zi in care in mass-media ni se spune clar si raspicat ca Romania e frumoasa, ca merita iubita. Noroc cu ziua asta, atlfel nu s-ar spune niciodata. Si multi, enorm de multi romani au nevoie s-o auda.

Dar eu n-o sa va rog sa iubiti Romania azi. O sa va rog s-o iubiti in fiecare zi. Si o sa va rog poate sa va ganditi la tara asta in care, vrem sau nu, traim. Dar o sa va rog sa va ganditi si maine. O sa va rog sa va ganditi zilnic. Si o sa va rog s ava ganditi de fiecare data cand auziti ca Romania e naspa.

Pentru ca nu e chiar asa.

Nu spun ca aici e paradisul, ca nu e. Sunt si lucruri care nu merg bine. Nu merg deloc bine. Si multi se gandesc sa plece. Nu cred ca asta e solutia. Adica da, poate unora le va fi mai bine afara, dar cativa kilometri mai la Vest nu umbla cainii cu covrigi in coada. Nu ma intelegi gresit, nu condamn pe nimeni care vrea sa plece. Mi se pare normal sa se gandeasca la faptul ca sistemul nostru de sanatate te lasa sa mori la usa spitalului de cele mai banale boli sau te face sa iesi din spital mult mai grav bolnav decat ai intrat. Mi se pare normal sa se gandeasca la faptul ca muncesti o viata ca un caine si primesti o pensie de 2 lei - literalmente, din pacate - in timp ce smecherasii cu fundul aplatizat de la macularea unor fotolii pufoase primesc kilograme de bani pe nimic. Inteleg asta si rezonez.

Dar nu se va rezolva nimic daca oamenii buni lumea pleaca. Fiecare tara are partile ei rele. Si fiecare tara are partile ei bune, si ar trebui sa ne concentram pe ele, pe valorificarea lor. Si, normal si pe schimbarea lucrurilor rele.

Am regasit de curand un proiect de-al meu din clasa a 10-a care ne cerea sa povestim viata noastra in anul 2020. Am scris negru pe alb ca la facultate ma voi cara in State fara sa privesc inapoi. Au trecut doar 2 ani de-atunci, dar acum sunt ferm decisa sa nu plec nicaieri. Vreau sa raman acasa. Vreau sa invat aici, sa ma angajez aici, sa castig bine aici. Sa demonstrez ca se poate. In primul rand, mie. In al doilea rand, oricui a plecat pentru ca "asa nu se poate". Pentru ca m-am saturat sa aud ca "aici nu se poate".

Poate ca o sa-mi fie greu. Viata in general are tendinta sa fie grea. Dar ma indoiesc ca imi va fi mai greu ca celor care pleaca. Aici sunt acasa si oricate avantaje ar prezenta exteriorul, nicio alta tara nu-mi poate oferi asta. Un roman nu va fi acasa decat in Romania, si asta e valabil pentru oricine.

Daca in casa voastra e dezordine, nu va mutati, nu? Daca in casa voastra e frig, nu va mutati, nu? Daca in casa voastra s-a spart o teava, nu va mutati, nu?
De ce ar fi diferit cu tara noastra?

Majoritatea celor care cititi faceti parte din prima generatie post-comunista. Invatam de mici ca regimul comunist a fost rau, ca oamenii nu aveau mai nimic si ca nu aveau voie sa-si spuna parerea. Adevarat. Ceea ce nu prea invatam e ca cel mai mare rau s-a facut la nivelul mentalitatii. Noi sunem primii eliberati de asta. Noi am fost educati nu doar sa ne exrpimam, dar si sa gandim liber, sa ne pretuim cel mai mult libertatea de gandire. Noi putem schimba ceva. Hai sa incercam s-o facem.

Si ca tot e ziua nationala, hai sa incepem afland cate ceva despre Romania. Haide sa incepem afland cu totii ce inseamna 1 decembrie, ca e mai mult decat o zi libera sau decat ziua nationala, ca ceva s-a intamplat de 1 decembrie, cu aproape 100 de ani in urma. Haide sa incepem afland ce inseamna Tricolorul, pentru ca acele 3 culori nu sunt alese la intamplare. Hai sa incepem privindu-ne stema si sa intelegem de ce arata cum arata, ce simbolizeaza fiecare element al sau. Si haide sa incepem sa ascultand Imnul.

Cand eram mica si se intona imnul la inceput de an scolar, era doar un cantec pe care trebuia sa-l ascultam, o poezie care ne incurca la discutat despre vacanta de vara. Apoi, ori intr-a 8-a ori intr-a 9-a, nu-mi amintesc exact (si oricum, mi-e rusine ca a fost atat de tarziu), am tacut si am ascultat imnul. Va jur ca aproape am plans si nu exagerez. De atunci, il ascult mereu. Cu placere. Cu mandrie. Si ma emotioneaza de fiecare data. Nu ma credeti, foarte bine. Ascultati-l si voi. Ascultati-l cu adevarat. Pentru ca e superb. Avem un imn superb. Un imn care vorbeste despre cine am fost si despre cine vrem sa fim in continuare. Un imn despre noi, despre romani si despre Romania.

Un imn actual. Pentru ca e cazul sa ne desteptam. Nu doar din somn, ci si la cap.

Imi dau seama ca a fost un articol lung, si va multuemsc ca ati avut rabdare sa cititi pana aici. Am incercat sa vad daca nu sunt parti pe care le pot scoate, insa aproape ca imi vine sa-i dublez lungimea scriind si mai multe. Stiu ca n-are nicio legatura cu cartile. In acest articol e o mare parte din frustrarea mea legata de ce se intampla in tara asta. Si nu ma refer la sanatate, educatie, politica, trasnporturi etc. Ma refer la mentalitatea romanilor. Si nu sunt frustrata doar azi. Sunt frustrata in fiecare zi. Si totusi, nu plec nicaieri. Pentru ca Romania e casa mea si pentru ca vreau sa ajut lumea sa vada cat e de frumoasa in fiecare zi, nu doar azi. Si vreau sa ajut s-o facem si mai frumoasa.

La multi ani, Romania! La multi ani, romani! Si romani... desteptati-va!

My new friends

Pentru mine, targurile de carte sunt raiul pe pamant. E un spatiu enorm, plin de carti. Enorm de multe carti. Si o fractiune din cartile acelea sunt cele pe care le vreau in casa mea, in biblioteca mea, in posesia mea.
Pentru mine, targurile de carte sunt iadul pe pamant. De fiecare data, imi doresc un numar enorm de carti. Bugetul meu nu e niciodata de acord si desi incerc sa-l ignor, la un moment dat tot trebuie sa aleg, sa stau si sa ma gandesc ce titluri imi doresc mai mult si care mai pot astepta.

De data asta, a fost exact la fel. Mai jos ma laud cu noii mei prieteni:

Initial, nu trebuia sa-mi cumpar decat Axa, pe care n-am mai gasit-o pe net. Dar n-am putut rezista sa nu-mi iau si Lumina ce se stinge, chiar daca planul era s-o iau de pe net peste cateva saptamani. M-am apucat ieri de ea si acum sunt convinsa ca a fost o idee buna sa nu astept.

Cartile astea nu erau in plan, dar m-a rugat Sorin sa-i iau volumul 2 cu autograf pentru ca a venit autorul in tara. Mi-a placut omul si am vrut cartile. Am ascultat ce avea de spus, si vorbeste foarte frumos, asa ca nu ma indoiesc ca scrie bine. Si as putea sa mai scriu vreo trei paragrafe despre lucrurile care m-au convins, dar mai simplu ar fi sa spun doar ca in adancul fiecarei femei exista o portiune care se topeste cand aude un om vorbind engleza cu accent britanic. Simon Toyne e britanic. Enough said.

Comorile astea doua sunt in engleza. Asimov e dumnezeul meu personal in materie de SF si desi am citit cartea in romana, omul e de doua ori mai bun in engleza. Si acesta se intampla sa fie romanul meu preferat dintre ale lui. Celalat roman este o antologie care contine nuvela care a stat la baza filmului Totall Recall. N-am vazut filmul (sau, mai bine zis, filmele, au fost 2 ecranizari de-a lungul timpului), dar am auzit despre el si mi-a placut ideea. Asa ca daca tot am intalnit ocazia de a citi nuvela in limba in care a fost scrisa, am vruit sa profit.

Cam asta a fost, cu exceptia a cateva romane pe care mi le-au luat ai mei pentru Craciun, cu care o sa ma laud atunci :)