Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

vineri, 8 martie 2013

Jurnal: Ziua mamei

Mi se pare extrem de dificil sa fi original cu un articol scris cu ocazia unei sarbatori. Nu pentru ca e greu sa scrii, ci pentru ca mi se pare ca toate urarile au fost repetate atat de mult timp incat deja cuvintele si-au pierdut continutul. Totusi, pentru mine 8 martie are o semnificatie deosebita, si simt nevoia sa impart asta cu voi, sperand sa nu sune ca niste platitudini :).

Dupa cum stiti, sunt clasa a 12-a, deci se poate considera ca aproape am trecut prin adolescenta. Eu zic ca n-am ramas cu sechele :)). Cert e ca, in aceasta perioada, se presupune ca trebuia ca relatia mea cu parintii mei sa se degradeze in timp ce eu incercam sa-mi definesc personalitatea si sa imi caut independenta. Sau ceva :)).

La mine a fost exact pe dos. Motivele exacte imi scapa, dar cred ca le-as gasi si fara ajutorul unui psiholog. Cred ca "de vina" e faptul ca mama a construit "acasa" un loc confortabil unde ma puteam descarca in special emotional, fara teama de ridicol sau de certuri, ci primind in schimb doar intelegere si eventaul sfaturi. Asadar "acasa" a fost mereu refugiul meu, in loc sa fie locul din care imi doream cu disperare sa evadez. Profit deci de ocazia asta ca sa-i spun mamei ceea ce incerc sa-i repet in fiecare zi: ca ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine. Imi dau seama si singura ca sunt greu de suportat, asa ca n-am cum sa n-o iubesc si apreciez ca a reusit si ca, pe langa asta, ma mai si iubeste :)). Asta in sine mi se pare mare lucru.

Stiti cum fiecare copil are o teama aproape viscerala de a semana cu parintii sai? Personal, daca reusesc sa fiu macar pe jumatate la fel de parinte ca mama, o sa fiu mai mult decat fericita.Stiu ca nu toata lumea simte la fel, insa sper ca macar astazi sa lasati la o parte divergentele si sa petreceti o zi frumoasa alaturi de mamele voastre. La multi ani!

4 comentarii:

  1. Ce frumos spus! Si eu am exact aceeasi parere ca tine si relatia cu mama mea este la fel ca a ta :). Ma bucur sa aud ca nu exista doar copii rasvatati la extrem care cred ca toata lumea e a lor si nu se mai inteleg cu parintii si cu toata lumea

    RăspundețiȘtergere
  2. A avea o mama este mai vital decat a avea un inger.
    La multi ani !
    Un gand senin ca primavara !

    RăspundețiȘtergere
  3. nici eu nu am avut probleme in adolescenta si am trecut de mult de pragul acela critic in care toti adolescentii o iau razna! sunt trecuta deja de 20 de ani si sunt fericita ca nu am creat probleme acasa:))

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.