Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

marți, 30 aprilie 2013

Cand esti vrajitoare...

... probabil poti opri timpul ca sa termini cartea pe care o citesti si sa ajungi si la timp la cursuri. Sau poate nu. Oricum, vacanta de Paste e aici, cea de vara bate la usa, asa ca pare ca ceva timp pentru citit se poate gasi. Si cum vremea asta buna cere carti usoare, care se pot lectura in parc sau pe o terasa, la munte sau la mare, editura Leda aduce in librarii cartea Cand esti vrajitoare... de Carolyn MacCullough. Deja se poate precomanda (gasiti formularul aici) si la precomanda primiti 25% reducere si transport gratuit.


Descriere:
Tamsin Greene face parte dintr-o familie de vrăjitoare cu lungă tradiţie. În ziua în care s-a născut, bunica ei a prezis că va fi cea mai Talentată dintre ele. Dar Talentul lui Tamsin nu s-a confirmat. Acum, când are şaptesprezece ani, îşi petrece cea mai mare parte din timp la şcoala cu internat din Manhattan, unde măcar poate pretinde că este normală. Însă, în timpul vacanţelor de vară, este obligată să revină acasă şi să lucreze la librăria magică a familiei sale.
Într-o seară, un tânăr foarte atrăgător, profesor la Universitatea New York, intră în librărie şi o confundă pe Tamsin cu sora ei mai mare, extrem de Talentata Rowena. Pentru prima dată în viaţa ei, Tamsin se simte privită cu respect şi admiraţie, şi, înainte de a apuca să se gândească mai bine, acceptă să caute pentru acesta un obiect valoros şi vechi pe care familia lui l-a pierdut cu mai bine de un secol în urmă. Dar căutarea se dovedeşte a fi mult mai ciudată decât părea la prima vedere.
- Sursa

luni, 29 aprilie 2013

Clubul de Lectura Nemira II - Dune

Cand am aflat prima data despre Clubul de Lectura Nemira, mi s-a parut evident ca la prima intalnire va veni multa lume, apoi o sa se mai "cearna" si vor ramane cei cu adevarat pasionati de carti. Daca as fi stiut...

Cu o saptamana in urma, am participat la a doua intalnire, care s-a tinut de data aceasta in libraria Carturesti Verona. Foarte buna alegerea, pentru ca spre deosebire de prima data, am avut parte de o atmosfera mult mai propice discutiilor. Revenind, am intrat in mansarda asteptandu-ma la o discutie casual despre romanul Dune de Frank Herbert. S-a inceput, ca data trecuta cu trivia, asa ca ne-am incalzit reamintindu-ne detalii, motivati de niste postere superbe - Am mentionat cumva ca iubesc copertile colectiei hardcover? Arata superb in biblioteca si arata la fel de bine si pe perete - si de niste semne de carte foarte originale, sub forma de castel. Apropo de trivia, vreau s-o felicit pe Ana pentru ca a gasit niste intrebari intr-adevar dificile, care ne-au incuiat... insa nu pe toti, pentru ca premiile s-au dat ;)


Apoi... Ei bine, casual a devenit un cuvant extrem de nepotrivit pentru caracterizarea discutiei. Fiecare era mai pasionat decat celalat, multi dintre cei prezenti vazusera filmele si le discutau, comparandu-le si incercand sa gaseasca "reteta" perfecta pentru un nou film, dezbatand regizori, actori si chiar o eventuala coloana sonora... Apoi au trecut la jocurile video inspirate din carte (despre care, spre rusinea mea, nici macar nu staim ca exista). Stateam si le sorbeam cuvintele, incredibil de fericita ca exista oameni care pot deveni atat de pasionati de un univers fictiv, inventat de un om si prins intre copertile unor carti.

Desigur, discutia s-a intors la carti... Si sa vezi acum pasiune! In principal, s-au format doua tabere: cei care iubeau primele carti si cei care le preferau pe ultimele din serie. Fiecare isi apara preferintele, insa ceea ce mi s-a parut cu adevarat minunat a fost faptul ca nu se certau, nimeni nu incerca sa-l convinga pe celalalt ca greseste, ci pur si simplu impartaseau pareri, desi erau divergente.

Multi dintre cei care citesc acest articol sunt bloggeri si pe unii va citesc la randul meu. Stiu ca va plangeti uneori ca e greu sa gasesti in afara internetului cititori pasionati cu care sa poti discuta despre carti. Daca sunteti din Bucuresti, veniti la intalnirea de pe 20 mai. Se va tine la ora 19:00, tot in mansarda librariei Carturesti Verona. Desi cartea aleasa (Jocul lui Ender de Orson Scott Card) e SF, eu cred ca n-are cum sa nu va placa. Si e o sansa minunata sa vedeti ca va inselati, exista cititori pasionati. Credeti-ma, daca veniti, veti trai unele dintre cele mai frumoase 2 ore din experienta voastra de cititori!

duminică, 28 aprilie 2013

Oblivion (Planeta uitata)


De cand am vazut prima data trailerul, am stiu ca nu o sa ratez filmul asta. In primul rand, e cu Tom Cruise si inca n-am gasit un actor care sa alerge mai sexy ca el. Si ca sa ofer si un argument ceva mai obiectiv, povestea e captivanta. Pe mine m-a vrajit inca de la prima fraza: Is it possible to miss a place you've never been? To mourn a time you've never lived? (E posibil sa-ti fie dor de un loc in care n-ai fost niciodata? Sa jelesti dupa un timp pe care nu l-ai trait?) Cum sa nu vrei sa afli despre ce e vorba? Si apoi, cuvintele magice They lied to you rostite de maestrul narator Morgan Freeman... Cum sa nu vrei sa afli care e adevarul?

Asadar aveam asteptari mari cand am fost sa vad Oblivion. N-am fost dezamagita. Vizual, e un film magnific. Efectele speciale sunt prezente in fiecare scena, insa sunt atat de bine facute incat uiti ca nu e real si te pierzi in aceasta lume a viitorului. In plus, peisajele sunt magnifice, e un contrast excelent intre ideea ca lumea a fost distrusa si frumusetea virgina a lumii pe care ti-o arata.

Povestea in sine nu m-a dat pe spate, cu o singura exceptie mi s-a parut previzibila, insa actorii au fost extraordinari. Practic, 4 actori au facut singuri tot filmul. Cu putina subiectivitate, pot sa zic ca au fost 5, desi Nikolaj Coster-Waldau (Jaime Lannister din GoT) nu prea face nimic deosebit. Insa ceilalti au fost mai mult decat suficienti pentru un film despre ultimii oameni ramasi intr-o lume distrusa. Si da, Cruise alearga in continuare la fel de bine, desi mai putin, pentru ca are o gramada de masini smechere cu care sa se deplaseze.

All in all, daca vreti sa va clatiti ochii cu un film numai bun sa va gadile placut nervul optic, atunci asta e filmul pe care vreti sa-l vedeti!

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Recenzie: Fata modificata de Paolo Bacigalupi

Rezumat:
Thailanda, intr-un viitor nu atat de indepartat pe cat ne-ar placea. Omenirea a ales sa ignore consecintele propriilor actiuni si acum plateste pretul: boli ingrozitoare si incurabile care ucid lent au iesit din laboratoarele genetice, cerealele si multe alte surse de hrana sunt practic sterile, semintele lor neputand fi cultivate, combustibilii fosili aproape s-au terminat, asa ca acum niste mamuti modificati genetic se ocupa cu furnizarea energiei necesare pentru fabrici si uzine, incalzirea globala a ridicat nivelul oceanelor... Pe scurt, lumea nu arata deloc bine.
In aceasta lume a aparut Emiko, o fata modificata, creata in laborator, cu un ADN care o limiteaza. I-ar placea sa se poata gandi la sine ca la un Om Nou, insa defectele inscrise in codul ei genetic, impreuna cu dispretul oamenilor de rand o fac sa nu fie nimic mai mult decat o scarta-scarta, o jucarie de care oricine poate dispune dupa bunul plac.
Miscarile ei sunt sacadate, porii ei sunt mai mici decat in mod normal, deci se incalzeste ingrozitor de repede si de parca nu e de-ajuns faptul ca propriul ei corp pare sa-i fie impotriva, educatia ei o face sa se simta fericita atunci cand slujeste, obedienta fiindu-i gravata in minte la fel de eficient ca trasaturile din ADN.... Insa oamenii de stiinta au omis faptul ca si o fata modificata poate avea sentimente si ca frica si ura cuiva care nu are nimic de pierdut sunt extrem de periculoase, indiferent daca persoana respectiva a fost sau nu creata intr-un laborator.

My view:
Emiko e un personaj pe care il indragesti usor. Nu cred ca poti sa-i intelegi cu adevarat drama. Pe mine cel putin m-a socat faptul ca uneori se lupta cu propriul ei trup. Insa poti foarte usor sa empatizezi cu ea si sa-ti doresti ca in final, lucrurile sa se intoarca in favoarea ei. A suferit si sufera enorm, insa ceea ce mi-a placut la ea este ca e extrem de puternica si ca refuza sa se lase infranta. Da, e la fel de umana ca oricine altcineva, are si ea momente de slabiciune, momente in care vrea sa abandoneze totul... si forta ei se trage tocmai din faptul ca totusi nu renunta.

De asemenea, mi-a placut cartea pentru ca este un avertisment clar asupra viitorului. S-au scris deja atat de multe pe tema incalzirii globale si a modificarilor genetice, insa este uimitoare capacitatea omului de a ignora toate avertismentele. Cred ca fiecare patron de companie din orice domeniu ar trebui sa primeasca un exemplar din romanului lui Bacigalupi pentru ca uneori, un roman bine scris are un efect mai puternic decat toate brosurile eco din lume.

Si, desigur, si voi ar trebui sa-l cititi pentru ca doar impreuna avem o sansa sa evitam viitorul infatisat in acest roman.

joi, 25 aprilie 2013

Am plantat un copacel!

Va spuneam ieri ca in cadrul scurtei mele absente, n-am stat degeaba. Printre altele, am plantat unul dintre cei patru copacei pe care l-am obtinut, cu ajutorul vostru, in cadrul campaniei vALLuntar. Ceilalti au fost plantati de catre cei de la editura ALL la Snagov.

Stand la bloc, nu prea aveam unde sa-l plantez, asa ca am hotarat sa-l plantam cu clasa in curtea liceului (si profit de ocazie ca sa le multumesc colegilor care au contribuit cu comentarii!) A fost extrem de amuzant pentru ca, pe scurt, un om sapa o groapa si vreo 20 stateau pe margine si dadeau indicatii... insa mai in gluma, mai in serios, copacelul a ajuns in pamant si deja au inceput sa-i creasca frunzulitele, asa ca suntem extrem de mandrii de el. Pacat ca n-am reusit sa-i dam un nume... Poate pana la intalnirea de 10 ani ne vine vreo idee buna :))

Copacelul nostru a fost doar unul dintre cei 632 de puieti care au fost pusi la dispozitie de catre ROMSILVA in urma rezultatelor campaniei vALLuntar. Si desi scopul principal al campaniei a fost cel ecologic, mie mi se pare la fel de important faptul ca in cadrul acesteia s-au citit 522 de carti!

"Le mulţumim prietenilor noştri din online pentru rezultatele excepţionale obţinute, pentru implicarea şi entuziasmul lor. Ne bucurăm că, pe lângă copacii ce vor fi plantaţi şi îndemnul la lectură, campania a contribuit la creşterea grupului de facebook vALLuntar unde cititorii s-au obişnuit să intre pentru a primi recomandări de lectură." - a declarat Mario De Mezzo, CEO Grupul Editorial ALL.

Desi aflata la a doua editie, pentru mine campania vALLuntar a fost prima experienta de acest gen, dar mi-a placut enorm, asa ca voi participa si anul viitor si incurajez toti bloggerii sa faca la fel!

miercuri, 24 aprilie 2013

Jurnal: Mea culpa


Am tras chiulul. Stiu. As putea sa dau vina pe Bac, pe netul care s-a stricat in ultimele cateva zile sau sa ma apuc sa va insir toate micile motive care m-au impiedicat ca in ultimele doua saptamani sa va mai bat la cap, insa adevarul e ca in final e vina mea si a modului in care mi-am organizat prioritatile.

Totusi, I'm here to stay, deci n-ati scapat de mine! Si au fost doua saptamani interesante: am plantat copacelul de la ALL, am mai citit niste carti, am fost la un concert si la un film, am fost la a doua intalnire a Clubului de lectura Nemira... asa ca am destule lucuri pe care vreau sa le impartasesc cu voi. Asteptati-va deci ca in zilele urmatoare, sa recuperez perioada mea de chiul. Hope you still like what I have to say :)

joi, 11 aprilie 2013

O zi din viata unei cititoare

"Tanara se aseza comod pe sezlong, inchizand cateva clipe ochii, lasand soarele sa-i incalzeasca fata, bucurandu-se de adierea usoara, primavaratica. Insa clipa nu putea sa dureze prea mult deoarece simtea cum cartea din mana ei o atrage ca un magnet. Deschise ochii, deschise cartea si privirea incepu sa-i alunece peste randuri.

Cuvintele devenira un rau care ii umplea mintea, in timp ce realitatea din jur disparea, lasand in urma doar o panza alba. Imaginatia ei era pictorul, iar cuvintele din carte erau acuarelele. Incet, o noua lume se contura in jurul ei, o lume care astepta sa fie descoperita. Cand tabloul a fost terminat, tanara se ridica si il privi cu atentie cateva clipe, inspirand aerul tare, nepamantean.

Undeva, ochii cuiva alergau peste randurile unei carti, insa lumea aceea era departe, iar ea era aici, vazand, mirosind, simtind... traind! Insa nu era singura. Se rasuci brusc in directia vocilor pe care le auzise, vazand cateva persoane care se apropiara, fiecare prezentandu-se si spunandu-si povestea. Fiecare dintre ele avea un trecut, o istorie de impartasit.

Aveau cu totii si un viitor. Plecara impreuna, explorand noua lume, gasind locuri care in acea lume indepartata in care cineva citea erau considerate locuri de mult disparute, inaccesibile sau atat de departe in viitor incat nu puteau fi concepute. Insa acea lume era departe, in timp ce aici totul era cat se poate de real. Orase, munti, ape, totul era la picioarele lor ca o harta pe care erau liberi s-o exploreze.

Insa lucruile nu erau chiar atat de simple. Aveau ceva de facut. Trebuia sa ajute pe cineva, sa rezolve un mister, sa fuga pentru viata lor sau poate doar sa asiste la evenimente unice. Tanara simtea adrenalina curgandu-i prin vene, ciudat de asemanatoare cu un rau de cuvinte...

Dar, mai devreme sau mai tarziu, cuvintele se terminau. Pentru o clipa, totul in jurul ei deveni alb, in timp ce cartea se inchidea. Tanara ofta, privind cerul pe care soarele calatorise inspre apus, marcand trecerea timpului. Insa nu voia sa se miste, nu inca. Se lasa pe spate - cat timp citise, se ghemuise aproape de carte, sobind cuvintele - inchizand ochii, reconstruind lumea din care tocmai iesise. Deja era usor s-o faca, era usor sa cheme toate personajele inapoi, sa reconstituie anumite situatii. Poate ca sa analizeze cu atentie consecintele unei anumite alegeri. Poate ca sa schimbe ceva. Poate pentru placerea de a retrai anumite clipe. Poate doar pentru a cugeta...

Ofta, simtind cum adierea blanda devine rece, muscatoare, in timp ce soarele isi pierde puterea. Se ridica, intinzandu-se, intorcandu-se in casa, oprindu-se in fata bibliotecii pentru a aseza cu grija cartea inapoi in raft. Ramase cateva clipe acolo, plimbandu-si privirea peste titluri, zambind usor. Avea atat de multa putere in clipa aceea... Putea alege sa fie oricine, sa mearga oriunde, sa faca orice... Tot ce trebuia sa faca era sa intinda mana si sa aleaga o carte. In acea clipa, simtea ca este cu adevart libera.

Langa fiecare titlu era un nume. Era numele unei persoane careia tanara ii datora atat de multe. Oameni care o invatasera atat de multe. Oameni care ii daruisera lumi nebanuite. Oameni care ii facusera cunostinta cu persoane extraordinare. Cum sa nu le fie recunoscatoare scriitorilor pentru ceea ce ii oferisera, ei si tuturor celor care le deschisesera cartile, le citisera randurile...? Oamenii aceia meritau tot respectul ei.

Si uneori, avea senzatia ca-i cunoaste. Nu neaparat ca oameni, dar ca le cunostea punctele de vedere pe care acestia le impartaseau in cartile lor. Poate ca nu era mereu de acord cu ei, dar uneori o discutie in contradictoriu era la fel de placuta ca o conversatie in care participantii sunt de acord. Insa intotdeuna era fascinata de faptul ca simtea ca acei scriitori, prin ceea ce faceau, intindeau peste timp si spatiu o mana care o strangea pe a cititorului, multumindu-i ca l-a ascultat, iar celalat multumea pentru cartea minunata.

Da, era mandra ca e o cititoare. Simtea ca apartine unei categorii privilegiate de oameni, o comunitate care stie sa aprecieze cartile ca pe comoara care sunt, o comunitate care intelege ca uneori nu e nimic mai placut decat o carte. Cititul ii dadea o senzatie de apartenenta, dar o facea si sa constientizeze ca ea si cei ca ea erau deosebiti. Diferiti, dar in sensul bun al cuvantului. Si cu fiecare carte citita, devenea mai mandra.

Incerca sa si cunoasca unii dintre oamenii din acea comunitate. Scria pe un blog personal despre cartile citite. O facea cum stia mai bine, incercand sa le deschida si altora portile spre lumile minunate pe care le descoperise, incercand sa convinga si alti oameni sa citeasca. Poate nu-i reusea intotdeauna, insa atunci cand vedea ca unii cititori sunt macar putin interesati de o anumita carte, stia ca nu scrie in zadar."


Sper ca nici de data asta n-am scris in zadar. Ati ghicit, cred, ca tanara sunt eu. Am scris acest fragment pentru ca libris.ro, o librarie online unde puteti gasi sute de carti online, inclusiv titluri in limba enegleza, m-a provocat sa gasesc 10 motive pentru care citesc. Am incercat de cateva ori sa le insir pur si simplu, insa in final, mi s-a parut mult mai sincer sa creez o mica descriere a ceea ce simt cand citesc. Am incercat sa redau prin descrierea mea o zi ideala pentru lectura. E adevarat insa ca nu pot intotdeauna sa stau o zi intreaga cu o carte in mana, oricat de mult mi-ar placea asta, dar motivele pentru care citesc raman aceleasi, fiecare paragraf din descrierea mea referindu-se la cate unul dintre aceste motive.

Asadar, citesc pentru a-mi dezvolta imaginatia (cu care pictez lumi noi pe panza care este mintea mea), pentru a cunoaste oameni extraordinari, pentru a explora locuri noi, pentru a trai aventurile din carti, pentru ca romanele bune imi dau de gandit, pentru ca am libertatea de a alege ce anume citesc, din respect pentru autori, pentru a vedea puncte de vedere diferite de ale mele, pentru ca lectura ma face sa ma simt mandra si pentru ca imi place sa conving si alti oameni sa citeasca.

Astept parerile voastre cu privire la articol si la motivele mele si sper sa-mi impartasiti si motivele voastre!

miercuri, 10 aprilie 2013

Recenzie: Fahrenheit 451 de Ray Bradbury

Imi doream sa citesc acest roman distopic de multa vreme pentru ca eram tare curioasa cum poate arata o societate in care meseria pompierilor este sa arda carti. Nu-mi puteam imagina o lume in care oamenii nu au voie sa citeasca, insa cel mai socant in roman nu este situatia in sine, ci cum s-a ajuns acolo...

Rezumat:
Guy Montag este un pompier mai mult decat incantat de meseria sa. Nimic nu i se pare mai placut decat sa dea foc lucrurilor, sa le priveasca arzand. Nu stie ca exista o vreme in care pompierii nu provocau incendiile, ci din contra, le stingeau. Nici el, nici ceilalti. Cum sa stie, daca singura lor sursa de informatie sunt niste ecrane uriase unde tot ce vad sunt povesti fara cap si fara coada si mai ales, fara sens...? Insa exista cativa oameni care nu agreaza aceasta societate, insa ei traiesc incercand sa-si ascunda adevaratele sentimente. Totusi, intr-o zi Guy intalneste o astfel de persoana, o tanara care il proavoaca sa vada lumea din jurul sau. Disparitia fetei, impreuna cu tentativa de sinucidere a sotiei lui Montag il fac pe acesta sa priveasca societatea in care traieste si isi doreasca s-o schimbe. Insa cum poate un om lupta impotriva sistemului?

My view:
Spuneam la inceput ca cel mai tare m-a socat felul in care s-a ajuns la arderea cartilor. V-as povesti, dar mi se pare ca impactul e mult mai mare daca pur si simplu cititi fragmentul:

"Oamenii de culoare nu pot să sufere povestea Micul negru Sambo? Pune-o pe foc! Albii sunt cam stânjeniţi de Coliba unchiului Tom? Pune-o pe foc! Cutare a scris o carte de spre influenţa tutunului asupra cancerului pulmonar? Plâng amatorii de ţigări? Pune cartea pe foc! Seninătate, Montag. Tihnă, Montag! Scoate-ţi zbuciumul afară. Şi mai bine-ar fi să-l azvârli în crematoriu. Înmormântările sunt un obicei păgân şi nefericit? Elimină-le şi pe ele! Cinci minute după ce moare, un om a şi pornit spre Marele şemineu, reţeaua naţională de crematorii deservită de elicoptere. Zece minute după ce-a murit, omul devine un pumn de cenuşă neagră. Să nu-i plângem pe cei morţi. Să-i dăm uitării! Arde tot, arde orice. Focul străluceşte şi purifică."

Intr-o societate ca a noastra in care discriminarea e una din problemele "la ordinea zilei", eu am inceput sa ma ingrijorez citind acest roman, pentru ca mi se pare ca ne indreptam in directia prezisa de Bradbury. Tocmai de aceea ma bucur ca editura Paladin a ales sa reediteze romanul, pe care il recomand pentru ca este un mare semnal de alarma si ar trebui sa avem cu totii grija sa nu ajungem atat de departe incat sa dam ne foc la carti ca sa ne uitam la emisiuni tampite la televizor.

vineri, 5 aprilie 2013

De ce citim?

Aceasta este intrebarea pe care Libris.ro, o librarie online unde gasiti mii de carti online atat in limba romana, cat si in engleza, o adreseaza bloggerilor in cadrul unui concurs cu premiile noastre preferate: carti!

Imi place sa scriu despre lucruri care ma pasioneaza, si lectura e unul dintre acestea, asa ca n-am stat prea mult pe ganduri si m-am hotarat sa ma inscriu in acest concurs. In curand, voi publica un articol in care voi prezenta 10 motive pentru care iubesc lectura :)

Sper sa va placa!

miercuri, 3 aprilie 2013

Recenzie: Codul lui da Vinci

La inceput de an, citeam primele doua volume din trilogia Sanctus a lui Simon Toyne. Citind si alte pareri despre serie, am vazut-o deseori comparata cu Codul lui da Vinci, carte pe care eu n-o citisem. Si cum nu puteam sa ma multumesc doar stiind ca am vazut filmul, am vrut sa citesc si eu celebrul roman al lui Dan Brown.

Rezumat:
Robert Langdon, un profesor american de simbolistica si istoria artei, se afla in Paris pentru o conferinta. In mijlocul noptii, politia il cauta la hotel pentru a-i cere ajutorul la ancheta mortii custodelui Luvrului, care a lasat un ultim mesaj criptat. Insa capitanul Bezu Fache ii ascunde profesorului un detaliu esential, si anume ca el este principalul suspect. Insa Langdon reuseste sa scape cu ajutorul criptigrafei politiei, Sophie Neveu, care este nepoata custodelui si care crede in nevinovatia lui Langdon. Impreuna, trebuie sa desluseasca indiciile pe care bunicul lui Sophie le-a lasat, indicii care ii vor conduce nu doar la adevaratul criminal, ci si la un secret pe care Biserica a inceract sa-la scunda secole la rand.

My view:
Mereu mi se pare interesant cum cartile care vorbesc despre secrete ascunse de Biserica sunt intotdeauna fascinante, chiar daca poarta eticheta fictiune. Cred ca fiecare om are dreptul sa creada ce si cum vrea, insa nu pot sa nu admir modul fantascic in care Dan Brown a imbinat elemente reale si fantastice si a obtinut un roman atat de veridic incat a generat atatea controverse.

Ceea ce mi-a placut din roman n-a fost neaparat povestea, pe care o stiam deja de cand vazusem filmul. Mi-a placut bogatia simbolurilor si a explicatiilor lor, mi-a placut cum in lumea creata de Brown, nimic nu era intamplator, totul avea un sens si o istorie, simboluri aparent banale aveau un inteles adanc, deseori uitat sau modificat, insa unele simboluri erau vesnic prezente de-a lungul istoriei, mereu fascinante, ca si cum ar fi fost gravate intr-o memorie colectiva a omenirii, memorie datand de la primul om constient. De asemenea, m-a fascinat si istoria efectiva a unor simboluri, modul cum intelesul lor s-a modificat de-a lungul timpului, uneori chiar intr-un mod extrem de radical.

Daca reusiti sa cititi Codul lui da Vinci fara sa va lasati influentati de aerul de "teorie a conspiratiei", atunci eu cred ca o sa va placa, mai ales multumita interpretarilor simbolurilor despre care vorbeam. Eu cred ca o sa va deschida ochii, o sa va faca sa va ganditi de doua ori atunci cand priviti o stema sau poate chiar si atunci cand va alegeti accesoriile, pentru ca pentru cine are ochi sa vada, nimic nu e intamplator.

Puteti cumpara romanul online din libraria virtuala libris.ro, de aici.

luni, 1 aprilie 2013

Have you seen it?!

Dragoni si zombii si Jon si Robb si... ok, nu stiu de unde sa incep :))

Ideea e ca tocmai s-a terminat primul episod din sezonul 3 din serialul Game of Thrones (Urzeala tronurilor) difuzat de HBO si mi-a placut enorm! Am asteptat un an de zile sezonul nou si acum cand abia a inceput, mai ca nu-mi vine sa cred. E incredibil, superb, fabulos si.. it has dragons!

M-as apuca acum sa va povestesc tot ce mi-a placut si cat de awesome mi s-a parut episodul, dar dupa cum am demonstrat mai sus, nu sunt in stare sa-mi organizez coerent ideile :)) Daca stiti serialul, atunci ma intelegeti, iar daca nu... Go see it! NOW! Look, here's a taste:


Daca sunteti fani ai cartilor si/sau serialului, va invit la discutii pe forumul roman dedicat seriei Cantec de Gheata si Foc si serialului Game of Thrones -> [link]

Carticele noi

Cei de la Leda urmeaza sa ne incante cu cateva carti noi, care sunt acum disponibile pentru precomanda. Asadar, daca abia asteptati sa aveti in biblioteca Sarutul mortii de Rachel Caine (Vampirii din Morganville #8), Orasul Ingerilor cazuti de Cassandra Clare (Instrumente mortale #4) sau Circul noptii de Erin Morgenstern, atunci folositi link-urile de precomanda de mai jos, deoarece la precomanda primiti 25% reducere si transport gratuit.

Formularul pentru precomanda cartii Sarutul mortii il gasiti aici.

Formularul pentru precomanda cartii Orasul Ingerilor cazuti il gasiti aici.

Formularul pentru precomanda cartii Circul noptii il gasiti aici.