Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

luni, 7 octombrie 2013

Recenzie: Anonima de miercuri (Melania Lupu #4)

Stiu ca inainte de Anonima de miercuri, la chioscuri a aparut O toaleta a la Liz Taylor, insa acela este ultimul volum din serie, iar eu am ales sa le recitesc si sa le fac recenzia in ordinea cronologica a povestii. Asadar continui sirul recenziilor cu cea de-a 4-a aventura a Melaniei :D

Povestea:
In urma exploziei unui bloc, singurul supravietuitor a fost un copil pe care nu l-a putut identifica n nimeni.
Ani mai tarziu, dupa un an petrecut in inchisoare, Melania Lupu este amnistiata si se intoarce in strada Toamnei. Insa atunci cand Stefan Popa, unul dintre apropiatii ei este asasinat, maiorul Cristescu este insarcinat sa descopere criminalul. Gandul reintalnirii cu Melania e suficient ca sa-i dea fiori reci pe sira spinarii, insa de data aceasta simpatica batranica nu are nimic de-aface cu crima, asa ca in loc sa-l incurce, ii va da maiorului o mana de ajutor.

Parerea mea:
Cred ca Melania Lupu e de departe personajul meu feminin preferat din tot ce am citit pana acum. "Minte de gangster altoita pe purtari de fetita", asa o desciru cateva dintre personaje, putinii care sunt capabili sa vada dincolo de masca abordata de batranica si cred ca oricine si-ar dori sa aiba nu doar spiritul ei de observatie, ci si capacitatea ei de a corela cele mai intamplatoare fapte pentru a trage niste concluzii cat se poate de solide.

De asemenea, iubesc felul in care reuseste sa-si strecoare ideile intr-un dialog aparent banal, furnizand informatii demne de Abatele Brown sub replici de pension sau in discutii inofensive cu Mirciulica. Si daca tot am pomenit de dialog, cel creat de Rodica Ojog-Brasoveanu ma impresioneaza intotdeauna pentru ca e atat de inteligent, de incarcat de ironie si pentru ca fiecare personaj are jargonul sau personal, replicile schimbandu-se uneori in funtcie de cei carora li se adreseaza.

In plus, toate cartile ei ma fac sa rad, asa ca sunt perfecte daca vreti sa va destindeti in compania unei carti bune, plina de personaje nu doar memorabile, dar si usor de indragit, asa ca vi le recomand cu drag. Spor la citit!

3 comentarii:

  1. Am stabilit de ani de zile că, dacă apuc vârsta, vreau să fiu o babă ca Melania

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaaa! Primul si cel mai simplu pas o sa fie sa ne luam cate un motan :))

      Ștergere
    2. O să îl cheme Mirciulică sigur, chiar dacă e fetiță. Și o să îmi dau pensia pe dulciuri și rochii :D

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.