Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

joi, 31 octombrie 2013

Weekendul acesta aveti program la film!

Serios, trebuie sa mergeti sa vedeti Jocul lui Ender. E mai mult decat un must see. A trecut aproape o saptamana de cand, multumita editurii Nemira, am participat la o vizionare pentru presa si tot n-am scapat de sentimentul de overexcitement. Mai mult ca sigur o sa merg sa-l revad, dar si voi trebuie sa-l vedeti. E incredibil de genial.

Povestea:
Filmul este o ecranizare a romanului omonim scris de Orson Scott Card si spune povestea lui Andrew "Ender" Wiggin, un baiat al carui destin a fost hotarat dinainte.
Cu ani in urma, o rasa extraterestra numita Formicii au venit pe Pamant si aproape au reusit sa ne distruga. Cel care a oprit invazia a fost Mazer Rackham, care a reusit sa le inteleaga modul de organizare si care i-a suprins, distrugandu-i si devenind un erou. Insa Mazer e mort si omenirea are nevoie de un nou erou, unul care sa conduca armata trimisa de omenire pentru a opri noua invazie pe care o pregatesc Formicii.
Ender pare sa fie acest erou, deoarece are o abilitate extraordinara de a empatiza cu dusmanul, intelegandu-l atat de bine incat il poate opri pentru totdeauna. Tocmai de aceea, baiatul a fost selectat pentru a participa la o serie de antrenamente sub forma unor jocuri intre echipe formate doar din copii si, mai tarziu, sub forma unor simulari. Insa jocurile sunt mult, mult mai mult decat niste jocuri, fiecare miscare pe care o fac cei responsabili de antrenamentul copiilor in timpul sau in afara jocurilor fiind de fapt o evaluare a abilitatilor copiilor.

Parerea mea:
Cred ca am apreciat filmul acesta pentru ca a pus o poveste pe care o cunosteam intr-o lumina complet noua. Nu intelegeti gresit, nu au schimbat mai nimic (au renuntat la o poveste secundara care avea relevanta doar in volumele ulterioare ale seriei si au schimbat cateva mici detalii care nu deranjeaza pentru ca ajuta la pastrarea coreentei povestii), ci au pus accentul usor diferit. Citind si recitind romanul, nu am avut ocazia sa vad atat de mult partea emotionanta a povestii, accentul fiind pus pe tactica, nu pe sentimente. Exista si in carte o serie de emotii, dar acolo twist-ul din final mi-a adus de fiecare data zambetul pe buze pentru ca mi se parea ca transforma o poveste buna intr-una superba.

In schimb, filmul mi-a adus doar lacrimi in ochi pentru ca impactul emotional e mult mult mai pronuntat. Vazand filmul, am empatizat pentru prima data cu Ender, am vazut pentru prima data lumea prin ochii lui, i-am simtit povara de a fi "cel ales" si deci obligat sa faca lucruri cu care poate nu e de acord. Iar maturitatea lui e de-a dreptul socanta pentru ca in fiecare clipa vezi ca e doar un copil pe umerii caruia, fara sa-i ceara permisiunea, adultii au pus greutatea a doua lumi.

Bineinteles, si din punct de vedere vizual filmul e incredibil. Efectele speciale nu sunt doar bine realizate, ci sunt fabuloase si absolut impecabile, incepand de la scenele in imponderabilitate si incheind cu imaginile din jocul video. Adaugati si o distribuitie fabuloasa (Asa Butterfield - Ender Wiggin; Harrison Ford - Colonelul Hyrum Graff; Viola Davis - Maiorul Gwen Anderson; Hailee Steinfeld - Petra Arkanian) si obtineti de departe cel mai bun film aparut anul acesta.

Astazi are loc avanpremiera si de maine filmul ruleaza in toate cinematografele in regim de premiera. Go see it. Vorbesc serios, pur si simplu nu merita sa asteptati nici macar o zi in plus. (Si pentru cei care n-au facut-o inca, cititi si cartea si faceti-va prorpia comparatie pentru ca ambele sunt minunate, dar din motive diferite; pentru mine e prima data cand am iubit si cartea si filmul in egala masura).

Trailer:

Un comentariu:

  1. Prima data cand am citit cartea eram in liceu si tin minte ca mi-a placut foarte mult, in special finalul care a reusit sa dea totul peste cap. Daca filmul nu se indeparteaza de carte atunci cu siguranta o sa-mi placa.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.