Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

joi, 28 noiembrie 2013

Vreau bis!

Editita de luna aceasta a Clubului de Lectura Nemira a fost prima la care am discutat despre un roman scris de un autor roman, Richter 8.9 de Andrei Calaras, si prima la care autorul a fost de fata. Supriza mea personala (si a altora dintre cei prezenti) a fost faptul ca discutiile nu au fost timorate, lumea n-a sarit sa aplaude absenta, recitand vorbe goale. Ba din contra, parca am disecat mai lejer ca oricand fiecare aspect al cartii, profitand de ocazie ca sa intrebam despre destinele nerezolvate ale unor personaje. Insa Andrei ne-a lasat sa ne imaginam in continuare orice ne-ar placea noua pentru ca la fel ca in realitate, in romanul sau nu toate itele sunt descurcate si nu toate personajele au parte de un final, fie el fericit sau nu.


(poneiul din mijloc se voia a fi locul rezervat intarziatilor, cred...)

Pe scurt, Richter 8.9 spune povestea lui Alex Don, un pictor roman stabilit in Franta care incearca sa se sinucida, insa un clochard i-o ia inainte, sarind in fata metroului. Totusi, inainte sa paseasca in gol, vagabondul ii lasa lui Alex un misterios pachet care contine o reproducere a unui tablou care il reprezinta pe Arhimede (tabloul constituie si coperta romanului, care mi-a displacut pana cand am inteles legatura ei cu povestea). Din acel moment, Alex este prins intr-un carusel de evenimente care il vor purta aproape de un secret antic ce poate schimba intreaga lume.

Nu va spun mai multe pentru ca primele pagini sunt suficiente pentru ca povestea sa te prinda si inainte sa-ti dati seama, ai sarit binisor de jumatatea cartii. Mie asa mi s-a intamlplat si am aflat luni ca nu am fost singura, insa desi am terminat cartea intr-o singura zi, recordul l-a detinut o membra a Clubului care a terminat romanul in doar 7 ore. (Ma revansez eu data viitoare!) Si e explicabil pentru ca roamnul e foarte inchegat si foarte cursiv, pare ca a fost scris "dintr-un foc" pentru ca totul se leaga uimitor de bine.

Tocmai de aceea am fost destul de surprinsi sa aflam ca romanul a fost scris pe parcurul mai multor ani, deoarece Andrei are si un job "adevarat", scrisul fiind doar o activitate pentru timpul liber. Totusi, la final ne-a spus ca s-a simtit atat de bine ascultandu-ne incat are de gand sa mearga acasa si sa se apuce de scris. Si pana la urmatoarea carte, eu am de gand sa-i citesc si primul roman, Ziua a 7-a, pentru ca mi-a placut Richter si pentru ca in urma discutiilor, m-a facut foarte curioasa.

Si tocmai de aceea, in final vreau sa le multumesc tuturor cititorilor care au votat data trecuta Richter 8.9 pentru ca recunosc ca altfel nu cred ca as fi citit acest roman si as fi ratat povestea asta care te prinde si nu-ti mai da drumul pana la ultima pagina! Tocmai de aceea sper sa mai fie editii ca asta, care mi s-a parut cea mai reusita si cea mai destinsa de pana acum. Poate pentru ca am inceput sa ne cunoastem intre noi, pentru ca a inceput sa ne placa sa ne vedem o data pe luna si sa povestim pur si simplu sau poate pentru ca romanul a fost atat de ofertant pentru dezbateri... Oricum, sper ca si luna viitoare sa fie la fel de fain!

PS: Am scris un articol intreg depsre Richter 8.9 fara sa-l mentionez pe Dan Brown, asa ca... Dan Brown! (NOT!)

PS2: Am uitat sa mentionez ca a fost si prima editie a Clubului in care n-am disecat finalul... Dragos, data viitoare nu mai ai atata noroc, avand in vedere ce roman a fost ales, fac pariu vom vorbi macar jumatate de ora numai despre cum se termina ;)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.