Zilele trecute, mi-am luat sora din dotare și am participat la a treia ediție a Întâlnirilor Young Fiction Connection, videoconferințe lunare în care cititorii români au ocazia să stea de vorbă cu autori străini. Evenimentul e dedicat în principal elevilor de liceu, care au fost încurajați să participe de diverși profesori și care vor primi și diplome la final, dar Întâlnirile sunt deschise publicului, prin urmare am participat și eu la ultimele două.
© Young Fiction Connection
De data asta, am stat de vorbă cu Patrick Ness, care a răspuns pe larg tuturor întrebărilor noastre. Am umplut destule pagini de agendă notând răspunsurile lui, însă găsiți un articol pe larg despre acestea pe blogul Dianei. Eu o să insist doar pe aspectele care mi se par relevante. Menționez că n-am citit încă niciuna dintre cărțile autorului, dar în urma discuției cu el, am de gând să-i citesc trilogia Pe tărâmul haosului, o distopie faină despre o lume unde nu mai există intimitate.
În primul rând, încă de la început, Ness a părut în elementul lui, nu mi s-a părut nicio clipă încordat sau îngrijorat, ci un showman desăvârșit. A glumit cu noi (inclusiv despre cum transmisiunea făcea mâinile lui să pară foarte mari), a fost foarte prietenos cu publicul, indiferent de cât de clișeice sau interesante au fost întrebările primite, a tratat fiecare întrebare la fel de bine. De asemenea, mi-a plăcut cum deseori, prima reacție atunci când primea o întrebare era să întrebe persoana respectivă același lucru, câștigând astfel timp de gândire (spre exemplu, a fost întrebat ce zodie crede el că ar fi Todd, un personaj din cărțile sale, moment în care a răspuns promt: „Ce zodie crezi tu că ar fi?”).
Mi-a plăcut și modul în care a vorbit despre meseria lui, cum a menționat nu o dată cât de norocos e pentru că jobul lui este să fie scriitor și atât. În primul rând, sentimentul acesta de recunoștință a venit din faptul că a crescut într-un oraș mic în care nu existau scriitori, prin urmare, multă vreme nu a crezut că scrisul poate fi o meserie. Pe de altă parte, și asta mi s-a părut suprinzător, când a fost întrebat dacă se poate trăi doar din scris, a răspuns că da, dar că el scrie de toate, nu doar cărți, ci și scenarii de film (chiar atunci era pe platourile de filmare de la un spinoff Doctor Who pentru care scrie episoade). De obicei, foarte puțini oameni dintre cei prezenți la eveniment înțeleg diferența enormă între a fi scriitor în România și a face același lucru în Anglia sau SUA, așa că răspunsul lui mi s-a părut deosebit de potrivit și la noi.
Că veni vorba de public... oau! A trecut mult timp de când am ajuns să mă simt bătrână prin comparație cu ceilalți participanți la un eveniment... N-am mai văzut atâția liceeni la un loc de pe vremea când eram eu la liceu :)) Pe de-o parte, mi-a plăcut să văd atât de mulți liceeni la un eveniment despre cărți, pe de altă parte, sper doar să fi ajuns acolo pentru eveniment în sine (îmi aduc aminte de momentele nu-prea-fericite din liceu când făceam chestii ori pentru notă, ori ca să nu supărăm pe cine nu trebuia...). Dar pentru că după timiditatea inițială (eu am pus prima întrebare din public, ha! Și pentru că nu mai era nimeni super-doritor, am putut să țin microfonul câteva minute și să vorbesc cu Patrick Ness despre seria A song of Ice and Fire) a curs cu întrebări, o să cred că erau cu toții acolo de plăcere, nu din obligație.
De asemenea, m-am bucurat că foarte multe dintre întrebările din public au fost legate de scris în sine, dar și de faptul că autorul ne-a încurajat nu o dată să scriem cu toții. Nu cred că suntem toți destinați să devenim scriitori, nici măcar part time, dar pentru a putea scrie bine, e importan să citești mult, așa că într-un fel sau altul, dorința de a scrie te va face un cititor avid.
Oricum, după 2 întâlniri, pot spune că abia o aștept pe următoarea, când vom sta de vorbă cu Stephen Chbosky, un autor pe care l-am citit și eu (finally!) și a cărui carte chiar cred că a avut un impact semnificativ asupra vieților unor tineri, pentru că Jurnalul unui adolescent timid vorbește deschis despre partea neplăcută a caruselului de sentimente prin care trecem toți în adolescență. Damn, mi s-a făcut poftă s-o recitesc, sper să apuc să fac asta până la întâlnirea de luna viitoare :)
© Young Fiction Connection
De data asta, am stat de vorbă cu Patrick Ness, care a răspuns pe larg tuturor întrebărilor noastre. Am umplut destule pagini de agendă notând răspunsurile lui, însă găsiți un articol pe larg despre acestea pe blogul Dianei. Eu o să insist doar pe aspectele care mi se par relevante. Menționez că n-am citit încă niciuna dintre cărțile autorului, dar în urma discuției cu el, am de gând să-i citesc trilogia Pe tărâmul haosului, o distopie faină despre o lume unde nu mai există intimitate.
În primul rând, încă de la început, Ness a părut în elementul lui, nu mi s-a părut nicio clipă încordat sau îngrijorat, ci un showman desăvârșit. A glumit cu noi (inclusiv despre cum transmisiunea făcea mâinile lui să pară foarte mari), a fost foarte prietenos cu publicul, indiferent de cât de clișeice sau interesante au fost întrebările primite, a tratat fiecare întrebare la fel de bine. De asemenea, mi-a plăcut cum deseori, prima reacție atunci când primea o întrebare era să întrebe persoana respectivă același lucru, câștigând astfel timp de gândire (spre exemplu, a fost întrebat ce zodie crede el că ar fi Todd, un personaj din cărțile sale, moment în care a răspuns promt: „Ce zodie crezi tu că ar fi?”).
Mi-a plăcut și modul în care a vorbit despre meseria lui, cum a menționat nu o dată cât de norocos e pentru că jobul lui este să fie scriitor și atât. În primul rând, sentimentul acesta de recunoștință a venit din faptul că a crescut într-un oraș mic în care nu existau scriitori, prin urmare, multă vreme nu a crezut că scrisul poate fi o meserie. Pe de altă parte, și asta mi s-a părut suprinzător, când a fost întrebat dacă se poate trăi doar din scris, a răspuns că da, dar că el scrie de toate, nu doar cărți, ci și scenarii de film (chiar atunci era pe platourile de filmare de la un spinoff Doctor Who pentru care scrie episoade). De obicei, foarte puțini oameni dintre cei prezenți la eveniment înțeleg diferența enormă între a fi scriitor în România și a face același lucru în Anglia sau SUA, așa că răspunsul lui mi s-a părut deosebit de potrivit și la noi.
Că veni vorba de public... oau! A trecut mult timp de când am ajuns să mă simt bătrână prin comparație cu ceilalți participanți la un eveniment... N-am mai văzut atâția liceeni la un loc de pe vremea când eram eu la liceu :)) Pe de-o parte, mi-a plăcut să văd atât de mulți liceeni la un eveniment despre cărți, pe de altă parte, sper doar să fi ajuns acolo pentru eveniment în sine (îmi aduc aminte de momentele nu-prea-fericite din liceu când făceam chestii ori pentru notă, ori ca să nu supărăm pe cine nu trebuia...). Dar pentru că după timiditatea inițială (eu am pus prima întrebare din public, ha! Și pentru că nu mai era nimeni super-doritor, am putut să țin microfonul câteva minute și să vorbesc cu Patrick Ness despre seria A song of Ice and Fire) a curs cu întrebări, o să cred că erau cu toții acolo de plăcere, nu din obligație.
De asemenea, m-am bucurat că foarte multe dintre întrebările din public au fost legate de scris în sine, dar și de faptul că autorul ne-a încurajat nu o dată să scriem cu toții. Nu cred că suntem toți destinați să devenim scriitori, nici măcar part time, dar pentru a putea scrie bine, e importan să citești mult, așa că într-un fel sau altul, dorința de a scrie te va face un cititor avid.
Oricum, după 2 întâlniri, pot spune că abia o aștept pe următoarea, când vom sta de vorbă cu Stephen Chbosky, un autor pe care l-am citit și eu (finally!) și a cărui carte chiar cred că a avut un impact semnificativ asupra vieților unor tineri, pentru că Jurnalul unui adolescent timid vorbește deschis despre partea neplăcută a caruselului de sentimente prin care trecem toți în adolescență. Damn, mi s-a făcut poftă s-o recitesc, sper să apuc să fac asta până la întâlnirea de luna viitoare :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.